2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

drumuit sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: drumui] (Rar) 1-2 Drumuire (1-2).

DRUMUI, drumuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Top.) A lega detaliile unei suprafețe de teren cu triangulația geodezică respectivă. 2. Intranz. (Rar) A merge, a umbla pe drum. – Drum + suf. -ui.

DRUMUI, drumuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Top.) A lega detaliile unei suprafețe de teren cu triangulația geodezică respectivă. 2. Intranz. (Rar) A merge, a umbla pe drum. – Drum + suf. -ui.

drumui [At: DEX / Pzi: ~esc / E: drum + -ui] 1 vt (Top) A lega detaliile unei suprafețe de teren cu triangulația geodezică respectivă. 2 vi (Rar) A merge pe drum (1). modificată

DRUMUI, drumuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Top.) A lega detaliile unei suprafețe de teren cu triangulația geodezică respectivă. 2. Intranz. (Neobișnuit) A merge pe drum, a umbla. Drumuiau în trap mărunt pe șoseaua curată. POPA, V. 249.

A DRUMUI ~iesc 1. tranz. (suprafețe de teren) A compara cu triangulația geodezică respectivă. 2. intranz. reg. A merge pe drum; a fi în drum. /drum + suf. ~ui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

drumui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drumuiesc, 3 sg. drumuiește, imperf. 1 drumuiam; conj. prez. 1 sg. să drumuiesc, 3 să drumuiască

drumui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drumuiesc, imperf. 3 sg. drumuia; conj. prez. 3 să drumuiască

drumui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drumuiesc, imperf. 3 sg. drumuia; conj. prez. 3 sg. și pl. drumuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DRUMUI vb. v. călători, colinda, cutreiera, peregrina, umbla, voiaja.

drumui vb. v. CĂLĂTORI. UMBLA. VOIAJA.

Intrare: drumuit
drumuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drumuit
  • drumuitul
  • drumuitu‑
  • drumui
  • drumuita
plural
  • drumuiți
  • drumuiții
  • drumuite
  • drumuitele
genitiv-dativ singular
  • drumuit
  • drumuitului
  • drumuite
  • drumuitei
plural
  • drumuiți
  • drumuiților
  • drumuite
  • drumuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: drumui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • drumui
  • drumuire
  • drumuit
  • drumuitu‑
  • drumuind
  • drumuindu‑
singular plural
  • drumuiește
  • drumuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • drumuiesc
(să)
  • drumuiesc
  • drumuiam
  • drumuii
  • drumuisem
a II-a (tu)
  • drumuiești
(să)
  • drumuiești
  • drumuiai
  • drumuiși
  • drumuiseși
a III-a (el, ea)
  • drumuiește
(să)
  • drumuiască
  • drumuia
  • drumui
  • drumuise
plural I (noi)
  • drumuim
(să)
  • drumuim
  • drumuiam
  • drumuirăm
  • drumuiserăm
  • drumuisem
a II-a (voi)
  • drumuiți
(să)
  • drumuiți
  • drumuiați
  • drumuirăți
  • drumuiserăți
  • drumuiseți
a III-a (ei, ele)
  • drumuiesc
(să)
  • drumuiască
  • drumuiau
  • drumui
  • drumuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

drumui, drumuiescverb

etimologie:
  • Drum + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.