9 definiții pentru drumeață

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRUMEȚ, -EAȚĂ, drumeți, -e, s. m. și f. Persoană care călătorește (pe jos); călător. – Drum + suf. -eț.

DRUMEȚ, -EAȚĂ, drumeți, -e, s. m. și f. Persoană care călătorește (pe jos); călător. – Drum + suf. -eț.

drumeț, ~eață [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~i, ~ețe[1] / E: drum + -eț] 1-2 smf, a (Persoană) care călătorește (mai ales pe jos) Si: călător, (îvp) drumaș (1-2). 3 sm (Nob; îs) ~ de munte Alpinist. 4 sma (Ent; reg) Libelulă (Libellula virgo sau Coloptenyx virgo). 5 a (Pop; spc) Care își exercită meseria deplasându-se dintr-un loc în altul Si: ambulant. 6 a Care umblă (mult) fără țintă Si: hoinar, vagabond. 7 a (Fig; rar) Care este de scurtă durată Si: efemer trecător, vremelnic. corectat(ă)

  1. ~ețe~ețe Ladislau Strifler

DRUMEȚ, -EAȚĂ, drumeți, -e, s. m. și f. Persoană care călătorește mai ales pe jos; călător. Drumețul purta o haină verde și zdrențuită... o pălărie roșită de ploaie, bocanci sparți. C. PETRESCU, S. 170. El era drumeț sărman, Muncitor cu sapa. TOPÎRCEANU, B. 9. Încet-încet, pe-nserate, s-au împuținat drumeții. CARAGIALE, P. 52. I se deschide poarta și drumeața intră înlăuntru. CREANGĂ, P. 90. ◊ (Adjectival, poetic) Hei, voi ape drumețe... Ați zărit cum crescură, în avînt nezărit, Rînduirile nouă pe-ale voastre vechi maluri! DEȘLIU, G. 55. Dulcea mireasmă prin noapte drumeață, Nu-i miros de floare, nici vrajă, ci-i dorul. ANGHEL, P. 29.

druméț, -eáță s., pl. f. ețe. Călător. Trecător.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

drumeață s. f., g.-d. art. drumeței; pl. drumețe

drumeață s. f., g.-d. art. drumeței; pl. drumețe

drumeață s. f., g.-d. art. drumeței; pl. drumețe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DRUMEȚ s. călător, (reg.) drumaș, (Transilv.) drumar, drumătoriu, (înv.) strainic. (Un ~ obosit de cale.)

Intrare: drumeață
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drumeață
  • drumeața
plural
  • drumețe
  • drumețele
genitiv-dativ singular
  • drumețe
  • drumeței
plural
  • drumețe
  • drumețelor
vocativ singular
  • drumeață
  • drumeațo
plural
  • drumețelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

drumeț, drumețisubstantiv masculin
drumeață, drumețesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care călătorește (pe jos). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: călător
    • format_quote Drumețul purta o haină verde și zdrențuită... o pălărie roșită de ploaie, bocanci sparți. C. PETRESCU, S. 170. DLRLC
    • format_quote El era drumeț sărman, Muncitor cu sapa. TOPÎRCEANU, B. 9. DLRLC
    • format_quote Încet-încet, pe-nserate, s-au împuținat drumeții. CARAGIALE, P. 52. DLRLC
    • format_quote I se deschide poarta și drumeața intră înlăuntru. CREANGĂ, P. 90. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival poetic Hei, voi ape drumețe... Ați zărit cum crescură, în avînt nezărit, Rînduirile nouă pe-ale voastre vechi maluri! DEȘLIU, G. 55. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival poetic Dulcea mireasmă prin noapte drumeață, Nu-i miros de floare, nici vrajă, ci-i dorul. ANGHEL, P. 29. DLRLC
etimologie:
  • Drum + sufix -eț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.