14 definiții pentru drumeață

drumeáță s. f., g.-d. art. druméței; pl. druméțe

drumeáță s. f., g.-d. art. druméței; pl. druméțe

druméț, ~eáță [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~i, ~éțe / E: drum + -eț] 1-2 smf, a (Persoană) care călătorește (mai ales pe jos) Si: călător, (îvp) drumaș (1-2). 3 sm (Nob; îs) ~ de munte Alpinist. 4 sma (Ent; reg) Libelulă (Libellula virgo sau coloptenyx virgo). 5 a (Pop; spc) Care își exercită meseria deplasându-se dintr-un loc în altul Si: ambulant. 6 a Care umblă (mult) fără țintă Si: hoinar, vagabond. 7 a (Fig; rar) Care este de scurtă durată Si: efemer trecător, vremelnic. modificată

DRUMÉȚ, -EÁȚĂ, drumeți, -e, s. m. și f. Persoană care călătorește (pe jos); călător. – Drum + suf. -eț.

DRUMÉȚ, -EÁȚĂ, drumeți, -e, s. m. și f. Persoană care călătorește (pe jos); călător. – Drum + suf. -eț.

DRUMÉȚ, -EÁȚĂ, drumeți, -e, s. m. și f. Persoană care călătorește mai ales pe jos; călător. Drumețul purta o haină verde și zdrențuită... o pălărie roșită de ploaie, bocanci sparți. C. PETRESCU, S. 170. El era drumeț sărman, Muncitor cu sapa. TOPÎRCEANU, B. 9. Încet-încet, pe-nserate, s-au împuținat drumeții. CARAGIALE, P. 52. I se deschide poarta și drumeața intră înlăuntru. CREANGĂ, P. 90. ◊ (Adjectival, poetic) Hei, voi ape drumețe... Ați zărit cum crescură, în avînt nezărit, Rînduirile nouă pe-ale voastre vechi maluri ! DEȘLIU, G. 55. Dulcea mireasmă prin noapte drumeață, Nu-i miros de floare, nici vrajă, ci-i dorul. ANGHEL, P. 29.

druméț s. m., pl. druméți

druméț s. m., pl. druméți

DRUMÉȚ s. v. călător.

DRUMÉȚ ~i m. Persoană care călătorește pe drum (fără mijloace de transport). /drum + suf. ~eț

drumeț a. și m. care e pe drumuri, călător.

druméț, -eáță s., pl. f. ețe. Călător. Trecător.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DRUMÉȚ s. călător, (reg.) drumáș, (Transilv.) drumár, drumătóriu, (înv.) stráinic. (Un ~ obosit de cale.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

drumeț, drumeți s. m. (glum.) picior de porc vândut în măcelării în anii regimului comunist.

Intrare: drumeață
drumeață substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drumeață drumeața
plural drumețe drumețele
genitiv-dativ singular drumețe drumeței
plural drumețe drumețelor
vocativ singular
plural