drobușor¹ sm [At: MARIAN, NU. 420 / V: ~bș~ / Pl: ~i / E: drob¹ + -ușor] (Bot; reg) 1 Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene și cu frunze albăstrui, cultivată pentru prepararea vopselelor Si: boiengioaie, cardamă, cardoman, drob¹(2)-mărunt, drobișor (2), drobușoară, laba-mâței (Isatis tinctoria). 2 Drog³ (2) (Genista oligosperma). 3 Drobiță¹ (Genista tinctoria).

DROBUȘOR, drobușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui drob (I 1). 2. Plantă erbacee cu flori galbene, ale cărei frunze fermentate dau o culoare albastră, folosită la vopsit (Isatis tinctoria).

drobușor m. plantă de un verde-albăstruiu, ale cării frunze dau o frumoasă coloare albastră, întrebuințată de boiangii (Isatis tinctoria). [V. drobiță].

drobușór m. Drob, o plantă (isatis tinctoria).

drebușor sm vz drobușor²

drobșor sm vz drobușor¹

drobușoară sf [At: PANȚU, PL.² / Pl: ~re / E: drob¹ + -ușoară] Drobușor¹ (1) (Isatis tinctoria).

dropșor sm vz drobușor^[1]

DROBUȘOR s. v. drob, drobiță.

DROBUȘOR s. (BOT.; Isatis tinctoria) drob, (reg.) boiengioaie, cardama, drobișor, laba-mâței.

drobușor s. v. DROB. DROBIȚĂ.

DROBUȘOR s. (BOT.; Isatis tinctoria) drob, (reg.) boiengioaie, cardama, drobișor, laba-mîței.

drobșor, (drogșor, drobișor), s.m. – (bot.) Nume dat mai multor arbuști: Genista tinctoria L., utilizat în industria textilă casnică (se extrage culoarea galben-portocalie, cu care se vopsește lâna); Isatis tinctoria L. (pentru prepararea unei culori albastre ca indigoul); Hypericum perforatum (sunătoare). ♦ (med. pop.) Se folosește la dureri de stomac, boli de ficat, de rinichi, eczeme etc. (Borza, 1968: 86). – Din drob² „arbust” (< rus., ucr. drok, Candrea, cf. DER; DEX, MDA) + suf. -șor.

drobșor, (drogșor, drobișor), s.m. – (bot.) Nume dat mai multor arbuști: Genista tinctoria L., utilizat în industria textilă casnică (se extrage culoarea galben-portocaliu, cu care se vopsește lâna); Isatis tinctoria L. (pentru prepararea unei culori albastre ca indigoul); Hypericum perforatum (sunătoare); se folosește în medicina populară la dureri de stomac, boli de ficat, de rinichi, eczeme etc. (Borza 1968: 86). – Din ucr. drok (Candrea, Scriban cf. DER) + -șor.

DROBUȘÓR (< drob) s. n. 1. Diminutiv al lui drob (1). 2. Plantă erbacee perenă din familia cruciferelor, înaltă de peste 50 cm, cu flori galbene, dispune în racem, fructe silicve și frunze albastru-brumate (Isatis tinctoria). În Evul Mediu, din frunzele culese înainte de înflorire, preparate într-un mod special, se obținea o pastă neagră-verzuie, care vopsea în albastru-indigo; floriel sau planta întreagă, uscate și apoi fierte, sunt utilizate pentru vopsit în galben.