drodar, drodari, (drotar), s.m. – (reg.) Meșter sârmar, „care știe să lege cu drod, adică cu sârmă, orice oală, tigăi și vase sparte, în așa fel că acelea din nou se puteau folosi” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 42). ♦ (onom.) Drotar, poreclă în Poienile de sub Munte. – Din drod + suf. -ar (MDA).