2 intrări

8 definiții

dricuíre sf [At: DA ms / V: ~igu~ / Pl: ~ri / E: dricui] (Reg) 1 Bătătorire. 2 Călcare în picioare (a ierbii, a florilor) Si: dricuit1 (2). 3 Trecere de mai multe ori prin același loc Si: dricuit1 (3). 4-5 Săltare pe loc (de bucurie) Si: dricuit1 (4-5). 6 Scurmare.

dricuí vt [At: PAMFILE, A. R. / V: ~iguí / Pzi: ~ésc / E: ceh drkoliti „a ciomăgi”] (Reg) 1 A bătători. 2 A călca în picioare (iarbă, flori). 3 A trece de mai multe ori prin același loc. 4-5 A sări pe loc (de bucurie). 6 A scurma.

DRICUÍ vb. v. bate, bătători, bătuci, îndesa, presa, scormoni, scurma.

dricuí (-uésc, -ít), vb.1. A brăzda, a săpa. – 2. A brăzda, a străbate. Origine necunoscută. După Scriban, în legătură cu ceh. drkoliti „a lovi, a bate”. În Trans.

dricuĭésc v. tr. (cp. cu ceh. drkoliti, a buchisi, a pumni. Bern. 1, 232). Vest. Frămînt, rîm, scurm. Cutreĭer: vaporu dricuĭe valurile (ChN. 1, 114), oștile străine dricuĭaŭ pămîntu Cipruluĭ și Egiptuluĭ (138 și 183), ofițeru de cart dricuĭe puntea (157), valurile se dricuĭe (161). – La Cod. „bătăturesc”.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dricuí vb. v. BATE. BĂTĂTORI. BĂTUCI. ÎNDESA. PRESA. SCORMONI. SCURMA.

Intrare: dricui
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dricui dricuire dricuit dricuind singular plural
dricuiește dricuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dricuiesc (să) dricuiesc dricuiam dricuii dricuisem
a II-a (tu) dricuiești (să) dricuiești dricuiai dricuiși dricuiseși
a III-a (el, ea) dricuiește (să) dricuiască dricuia dricui dricuise
plural I (noi) dricuim (să) dricuim dricuiam dricuirăm dricuiserăm, dricuisem*
a II-a (voi) dricuiți (să) dricuiți dricuiați dricuirăți dricuiserăți, dricuiseți*
a III-a (ei, ele) dricuiesc (să) dricuiască dricuiau dricui dricuiseră
drigui
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: dricuire
dricuire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dricuire dricuirea
plural dricuiri dricuirile
genitiv-dativ singular dricuiri dricuirii
plural dricuiri dricuirilor
vocativ singular
plural
dricuit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dricuit dricuitul dricui dricuita
plural dricuiți dricuiții dricuite dricuitele
genitiv-dativ singular dricuit dricuitului dricuite dricuitei
plural dricuiți dricuiților dricuite dricuitelor
vocativ singular
plural
driguire
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)