2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dricuire sf [At: DA ms / V: ~igu~ / Pl: ~ri / E: dricui] (Reg) 1 Bătătorire. 2 Călcare în picioare (a ierbii, a florilor) Si: dricuit1 (2). 3 Trecere de mai multe ori prin același loc Si: dricuit1 (3). 4-5 Săltare pe loc (de bucurie) Si: dricuit1 (4-5). 6 Scurmare.

dricui vt [At: PAMFILE, A. R. / V: ~iguí / Pzi: ~ésc / E: ceh drkoliti „a ciomăgi”] (Reg) 1 A bătători. 2 A călca în picioare (iarbă, flori). 3 A trece de mai multe ori prin același loc. 4-5 A sări pe loc (de bucurie). 6 A scurma.

dricuĭésc v. tr. (cp. cu ceh. drkoliti, a buchisi, a pumni. Bern. 1, 232). Vest. Frămînt, rîm, scurm. Cutreĭer: vaporu dricuĭe valurile (ChN. 1, 114), oștile străine dricuĭaŭ pămîntu Cipruluĭ și Egiptuluĭ (138 și 183), ofițeru de cart dricuĭe puntea (157), valurile se dricuĭe (161). – La Cod. „bătăturesc”.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DRICUÍ vb. v. bate, bătători, bătuci, îndesa, presa, scormoni, scurma.

dricui vb. v. BATE. BĂTĂTORI. BĂTUCI. ÎNDESA. PRESA. SCORMONI. SCURMA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dricuí (-uésc, -ít), vb.1. A brăzda, a săpa. – 2. A brăzda, a străbate. Origine necunoscută. După Scriban, în legătură cu ceh. drkoliti „a lovi, a bate”. În Trans.

Intrare: dricuire
dricuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dricuire
  • dricuirea
plural
  • dricuiri
  • dricuirile
genitiv-dativ singular
  • dricuiri
  • dricuirii
plural
  • dricuiri
  • dricuirilor
vocativ singular
plural
dricuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dricuit
  • dricuitul
  • dricuitu‑
  • dricui
  • dricuita
plural
  • dricuiți
  • dricuiții
  • dricuite
  • dricuitele
genitiv-dativ singular
  • dricuit
  • dricuitului
  • dricuite
  • dricuitei
plural
  • dricuiți
  • dricuiților
  • dricuite
  • dricuitelor
vocativ singular
plural
driguire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dricui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dricui
  • dricuire
  • dricuit
  • dricuitu‑
  • dricuind
  • dricuindu‑
singular plural
  • dricuiește
  • dricuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dricuiesc
(să)
  • dricuiesc
  • dricuiam
  • dricuii
  • dricuisem
a II-a (tu)
  • dricuiești
(să)
  • dricuiești
  • dricuiai
  • dricuiși
  • dricuiseși
a III-a (el, ea)
  • dricuiește
(să)
  • dricuiască
  • dricuia
  • dricui
  • dricuise
plural I (noi)
  • dricuim
(să)
  • dricuim
  • dricuiam
  • dricuirăm
  • dricuiserăm
  • dricuisem
a II-a (voi)
  • dricuiți
(să)
  • dricuiți
  • dricuiați
  • dricuirăți
  • dricuiserăți
  • dricuiseți
a III-a (ei, ele)
  • dricuiesc
(să)
  • dricuiască
  • dricuiau
  • dricui
  • dricuiseră
drigui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)