3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

drevelire sf vz dârvălire

DREVELÍRE, dreveliri, s. f. Acțiunea de a dreveli.

dârvălire sf [At: POLIZU / V: (reg) dărvăli~, dăr~, dâlv~, ~ări~, der~, derveli~, dreveli~ / Pl: ~ri / E: dârvăli] (Înv) 1 Murdărire a hainelor la lucru Si: (înv) dârmolire (1), dârmolit1 (1), dârvăleală (1), dârvălit1 (1). 2 Scoatere a hainelor din folosință prin prea multă purtare Si: (înv) dârmolire (2), dârmolit1 (2), dârvăleală (2), dârvălit1 (2). 3 (Reg) Supunere a oamenilor sau animalelor la muncă foarte grea Si: (înv) dârmolire (3), dârmolit1 (3), dârvăleală (3), dârvălit1 (3). 4 (Reg) Supraveghere a executării unei munci grele Si: (înv) dârmolire (4), dârmolit1 (4), dârvăleală (4), dârvălit1 (4). 5 (Pex) Dresare pentru muncă Si: (înv) dârmolire (5), dârmolit1 (5), dârvăleală (5), dârvălit1 (5). 6 (Reg) Certare a cuiva foarte rău Si: (înv) dârmolire (6), dârmolit1 (6), dârvăleală (6), dârvălit1 (6). 7 (Reg) Blestemare, dând celui rău Si: (înv) dârmolire (7), dârmolit1 (7), dârvăleală (7), dârvălit1 (7). 8 (Reg) Bătătorire a pământului Si: (înv) dârmolire (8), dârmolit1 (8), dârvăleală (8), dârvălit1 (8). 9 (Reg) Facere una cu pământul Si: (înv) dârmolire (9), dârmolit1 (9), dârvăleală (9), dârvălit1 (9).

dreveli1 vt [At: DA ms / Pzi: ~lésc / E: nct] A drăvui.

DREVELÍ, drevelesc, vb. IV. Tranz. A pieptăna și a bate lîna cu dreava.

DREVELÍ, drevelesc, vb. IV. Tranz. A pieptăna și a bate lâna cu dreava. – Din dreavă.

drevelésc v. tr. Trans. (Vicĭu). Scutur lîna cu dreava. V. dervelesc.

Intrare: drevelire
drevelire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drevelire
  • drevelirea
plural
  • dreveliri
  • drevelirile
genitiv-dativ singular
  • dreveliri
  • drevelirii
plural
  • dreveliri
  • drevelirilor
vocativ singular
plural
Intrare: dârvălire
dârvălire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
drevelire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drevelire
  • drevelirea
plural
  • dreveliri
  • drevelirile
genitiv-dativ singular
  • dreveliri
  • drevelirii
plural
  • dreveliri
  • drevelirilor
vocativ singular
plural
Intrare: dreveli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dreveli
  • drevelire
  • drevelit
  • drevelitu‑
  • drevelind
  • drevelindu‑
singular plural
  • drevelește
  • dreveliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • drevelesc
(să)
  • drevelesc
  • dreveleam
  • drevelii
  • drevelisem
a II-a (tu)
  • drevelești
(să)
  • drevelești
  • dreveleai
  • dreveliși
  • dreveliseși
a III-a (el, ea)
  • drevelește
(să)
  • drevelească
  • drevelea
  • dreveli
  • drevelise
plural I (noi)
  • drevelim
(să)
  • drevelim
  • dreveleam
  • drevelirăm
  • dreveliserăm
  • drevelisem
a II-a (voi)
  • dreveliți
(să)
  • dreveliți
  • dreveleați
  • drevelirăți
  • dreveliserăți
  • dreveliseți
a III-a (ei, ele)
  • drevelesc
(să)
  • drevelească
  • dreveleau
  • dreveli
  • dreveliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

drevelire

  • 1. Acțiunea de a dreveli.
    surse: DLRLC

etimologie:

dreveli

  • 1. A pieptăna și a bate lâna cu dreava.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • dreavă
    surse: DLRM