drele f. pl. Mold. ciuperci ce cresc pe lemnul uscat când e pus la umezeală (Auricularia mesenterica): drele pe podele și bureți pe pereți CR. [Origină necunoscută].

dreahlă sf vz drelă

dreală sf vz drelă

drehlă sf vz drelă

drelă sf [At: DEX² / V: ~eală, ~eahlă, ~ehlă / Pl: ~le / E: ns cf ucr *дрехли] Ciupercă comestibilă sub formă de cornet sau de ureche, care crește pe trunchiul unor arbori (Auricularia mesenterica).

DRELĂ, drele, s. f. (Mold.; mai ales la pl.) Ciupercă comestibilă de forma unui cornet sau a unei urechi (Auricularia mesenterica). V. urechiușă. Scurgea dintr-un ceaun apa clocotită, în care fiersese niște drele și niște urechiuși. HOGAȘ, M. N. 65. Drele pe podele și bureți pe păreți; cîte pene pe cucoși, atîția copii burduhoși. CREANGĂ, A. 42. Drelele se fierb și se mînîncă cu mujdei. ȘEZ. VIII 5.

DRELĂ ~e f. Ciupercă comestibilă de culoare întunecată care crește pe trunchiul unor arbori. /<cf. ucr. drehli

dreáhlă și dreálă f., pl. drehle și drele (cp. cu zdreală și cu rut. dregli, id.). Est. Un fel de hribĭ comestibilĭ care cresc pe ulmĭ și pe trunchiurile copacilor căzuți (auricularia mesenterica); drele pe podele și burețĭ pe părețĭ (blestemu colindătorilor cînd nu le daĭ nimica). – Și zdrele, pl. (rev. I. Crg. 4, 80). V. urechĭușă.

dréhle, dréle V. dreahlă.

drelă s. f., g.-d. art. drelei; pl. drele

drelă s. f., g.-d. art. drelei; pl. drele

drelă s. f., g.-d. art. drelei; pl. drele

DRE(H)LE cf. subst. pl. drele (bureți) < drehlă (DLR mss). 1. Drehle, N. (Sd XI 58). 2. Drelea, Sava (Sur V). 3. Drălea (17 B IV 357).