4 intrări

52 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

drang V. zdrang.

DRÂNG2 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul drâmbei sau (ir.) al viorii. [Var.: drấnga interj.] – Din drâng.

DRÂNG1, drânguri, s. n. (Reg.) Drâmbă. – Et. nec.

ZDRANC interj. v. zdrang.

ZDRÁNCA interj. v. zdrang.

ZDRANG interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocnirea sau de căderea obiectelor de metal, de spargerea obiectelor de sticlă etc.; foflenchi. [Var.: zdranc, zdránca interj.] – Onomatopee.

drâng1 sn [At: JIPESCU, O. 90 / V: ~ă, dreángă / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Drâmbă1 (1).

drấnga i [At: DA ms / E: fo] Cuvânt care imită 1 Sunetul produs de drâng1. 2 (Irn) Sunetul viorii.

zdrang i [At: GORJAN, H. IV, 30/35 / V: ~nc (S și: sdranc), (rar) ~a, ~nca, (pop) zdrănc, zdrăng, zdrâng / S și: sd~ / E: fo] (Are) Cuvânt care redă zgomotul produs de ciocnirea sau de căderea obiectelor de metal, de spargerea obiectelor de sticlă, de trântirea unei uși etc. Si: foflenchi (1), tronc.

arată toate definițiile

Intrare: drăng
drăng
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: drâng (s.n.)
drâng1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drâng
  • drângul
  • drângu‑
plural
  • drânguri
  • drângurile
genitiv-dativ singular
  • drâng
  • drângului
plural
  • drânguri
  • drângurilor
vocativ singular
plural
drângă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dreangă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: drâng / drânga
drâng2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • drâng
  • drân‑
drânga
invariabil (I1)
  • drânga
Intrare: zdrang
zdrang interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • zdrang
drang interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • drang
zdranc interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • zdranc
zdranca interjecție
interjecție (I10)
  • zdranca
zdrâng interjecție
interjecție (I10)
  • zdrâng
zdranga interjecție
interjecție (I10)
  • zdranga
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

drâng / drânga drânga

  • 1. de obicei repetat Cuvânt care imită sunetul drâmbei sau (ironic) al viorii.
    surse: DEX '98

etimologie:

  • drâng
    surse: DEX '98

drâng (s.n.) drângă dreangă

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Vasile a scos un drîng de la brîu și, izbind cîrligul liber al cataramei, a început să zbîrnîie un fel de cîntec. CAMIL PETRESCU, O. I 155.
      surse: DLRLC

etimologie:

zdrang drang zdranc zdranca zdrâng zdranga

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocnirea sau de căderea obiectelor de metal, de spargerea obiectelor de sticlă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: foflenchi attach_file un exemplu
    exemple
    • Intră... în casă: Zdranc cu sălbile pe masă! ȘEZ. XIII 189.
      surse: DLRLC

etimologie: