DRAMATISM s. n. 1. Încordarea acțiunii, a situației, intensitatea conflictului, profunzimea și ciocnirea sentimentelor care caracterizează o operă (dramatică), un spectacol etc. 2. Fig. Situație, împrejurare care creează o luptă între sentimente și interese, conflicte zguduitoare etc.; tensiune. – Din fr. dramatisme.

dramatism sn [At: CONTEMPORANUL IV, 275 / Pl: (rar) ~e / E: fr dramatisme] 1 Ceea ce provoacă sentimente, emoții puternice. 2 Caracterul încordat al conflictului dintr-o operă dramatică. 3 (Fig) Situație care creează conflicte zguduitoare între sentimente și interese etc. Si: încordare, tensiune.

DRAMATISM s. n. 1. Încordarea acțiunii, a situației, intensitatea conflictului, profunzimea și ciocnirea sentimentelor care caracterizează o operă (dramatică), un spectacol etc. 2. Fig. Situație, împrejurare care creează o luptă ascuțită între sentimente și interese, conflicte zguduitoare etc.; tensiune. – Din fr. dramatisme.

DRAMATISM s. n. 1. (Într-o operă literară) Încordarea acțiunii, seriozitatea situației, a conflictului, profunzimea sentimentelor, proprii dramei. Piesa conține scene pline de dramatism. 2. Fig. Situație care creează o luptă ascuțită între sentimente și interese; tensiune, încordare (a unei situații sau a unei împrejurări).

DRAMATISM s.n. 1. Ceea ce provoacă o vie emoție, sentimente puternice (proprii unei drame). 2. (Fig.) Tensiune, încordare. ♦ Zguduire. [Cf. fr. dramatisme].

DRAMATISM s. n. 1. caracterul încordat al conflictului dintr-o operă dramatică. 2. (fig.) tensiune, încordare, zguduire sufletească. (< fr. dramatisme)

DRAMATISM n. 1) Moment încordat al acțiunii, al situației și al conflictului, ce caracterizează o operă dramatică. 2) fig. Stare de spirit încordat la maximum, care poate duce la urmări nefaste. /<fr. dramatisme

dramatism s. n.

dramatism s. n.

dramatism s. n.

DRAMATISM s. v. tensiune

dramatism s. v. TENSIUNE.