2 intrări

46 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRAGON2, dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, cu cap de câine sau de pisică, cu multe limbi (pe care scoate foc), cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe. 2. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 3. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 4. (Astron.) Numele unei constelații din emisfera boreală, dispusă într-un șir lung de stele terminat cu un fel de cap; (pop.) Balaurul. II. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru. – Din fr. dragon.

DRAGON1, dragoane, s. n. Piesă anexă a armelor albe (săbii, pumnale etc.), din bumbac, mătase, piele, fixată de mânerul armei. – Din fr. dragonne.

dragon1 [At: NECULCE, L. 44 / V: (înv) ~gan, ~gone, ~gun, drăgan, drăgun, ~ahun / Pl: ~i sm, ~oane sn / E: fr dragon, it dragone] 1 sm (Mil; iuz) Soldat din cavaleria de linie care era astfel echipat, încât să poată lupta și pedestru. 2 sm (Reg; îf drăgan, drahum) Om voinic. 3 sn (Reg) Picior lung. 4 sm Monstru fabulos, închipuit cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe, care întruchipează forțe ale naturii. 5 sm Reprezentare în artele plastice a dragonului (4), mai ales în China și în alte țări asiatice. 6 sm (Iht) Drac-de-mare (Trachinus draco). 7 sm Șopârlă care trăiește în copaci, în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 8 sm Reprezentare heraldică având profilul unui corp omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 9 sm (Art) Constelație din emisfera boreală, dispusă într-un șir de stele terminat cu un cap de dragon (8) Si: (pop) balaurul (6). 10 sm Unul dintre cele douăsprezece semne simbolice ale zodiacului chinezesc. 11 sm (Îs) Anul ~ului Perioadă de un an în calendarul chinezesc, corespunzătoare semnului zodiacal omonim.

dragon2 sn [At: (a. 1874) URICARIUL XXII, 482 / V: (înv) sf / Pl: ~oane / E: fr dragonne] 1 Șiret din fir metalic terminat cu un ciucure, care se atârnă de mânerul sabiei. 2 (Reg) Mânerul sabiei.

DRAGON2, dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, închipuit cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe. 2. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 3. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 4. (Art.) Numele unei constelații din emisfera boreală, dispusă într-un șir lung de stele terminat cu un fel de cap; (pop.) Balaurul. II. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru. – Din fr. dragon.

DRAGON1, dragoane, s. n. Șiret confecționat din fir metalic și terminat cu un ciucure, care se prinde la mânerul sabiei. – Din fr. dragonne.

DRAGON1, dragoni, s. m. I. (În trecut) Soldat de cavalerie care descăleca atunci cînd trebuia să lupte. Lisaveta... o femeie naltă, naltă cît un dragon și uscată ca o scîndură, strînse masa. SADOVEANU, M. 163. În Liunevil sînt acum trii polcuri de dragoni, care îi o prea frumoasă oaste. KOGĂLNICEANU, S. 44. ♦ Fig. Om voinic, zdravăn, bine legat. Un dragon de bărbat ca Ivan nu se lăsa ucis așa de ușor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 273. II. 1. (În superstiții și legende mitice) Animal fantastic, înzestrat cu puteri uriașe, care are aripi și gheare, trupul acoperit cu solzi, coadă de șarpe și scoate foc pe gură. V. balaur. ♦ Reprezentare, în artele plastice, a acestui animal fabulos, mai ales în China și în alte țări asiatice. Dragonul legendei vedea cu ochi uriași de mărgean Ciudate făpturi venind de peste ocean. BOUREANU, S. P. 10. [Mandarinul] stă în trîndăvie pe-un dragon de porcelană. ALECSANDRI, P. III 85. 2. Veche insignă ostășească reprezentînd un dragon (II 1), uneori zugrăvit pe un steag. Dragonii [la daci] erau lungi prăjine dasupra cărora sta fîlfăind un balaur. ODOBESCU, S. II 284. 3. Un fel de șopîrlă care trăiește pe copaci, în regiunile tropicale, avînd de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi. 4. Numele unei constelații din emisfera boreală, compusă din mai multe stele de mărimi diferite, dispuse într-un lung șir între Ursa-mare și Ursa-mică; balaur. – Variante: zdragon (ALECSANDRI, T. 69), zdrahon (DUNĂREANU, CH. 11) s. m.

DRAGON2, dragoane, s. n. Șnur sau cordon de piele, sau de fir, terminat cu un ciucure, care se atîrnă la mînerul săbiei, Îmi strecurai stînga în toc, trăsei încet revolverul, îl pipăii, îmi așezai și dragonul săbiei la pumnul mînei drepte. SADOVEANU, O. VI 13.

DRAGON2 s.m. Cavalerist astfel echipat încît să poată lupta și pe jos. [Var. zdragon, drahon, zdrahon s.m. / < fr. dragon, it. dragone].

DRAGON1 s.m. 1. Animal fabulos închipuit cu aripi de vultur, gheare de leu și coadă de șarpe. ♦ Reprezentare plastică a acestui animal. 2. Șopîrlă tropicală care trăiește pe copaci și care are de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii ca niște aripi. 3. Numele unei constelații din emisfera boreală, alcătuită dintr-un șir lung de stele. [< fr. dragon].

DRAGON s.n. Galon cu șnur care împodobește garda unei săbii. [Pl. -oane. / < fr. dragonne].

DRAGON1 s. m. I. 1. animal imaginat cu cap și aripi de vultur, gheare de leu, trup și coadă de șarpe. 2. reprezentare heraldică a unui chip omenesc cu barba din șerpi încolăciți. 3. șopârlă tropicală, pe copaci, care are de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii ca niște aripi. 4. pește marin care, în timpul zilei, stă îngropat în nisip, noaptea fiind foarte activ; drac-de-mare. 5. ambarcație cu două vele de suprafață mare; velă triunghiulară suplimentară. II. cavalerist astfel echipat încât să poată lupta și pe jos. (< fr. dragon)

DRAGON2 s. n. șiret din fir metalic terminat cu un ciucure, care împodobește garda unei săbii. (< fr. dragonne)

DRAGON2 ~i m. 1) mit. Monstru cu aripi de vultur, gheare de leu și coadă de șarpe, care scoate foc pe gură. 2) art. Constelație în emisfera nordică situată între Ursa Mare și Ursa Mică. /<fr. dragon

DRAGON1 ~i m. înv. Ostaș din trupele de cavalerie, care lupta atât călare, cât și pedestru. /<fr. dragon

dragon m. 1. soldat de cavalerie putând lupta pe jos ca un pedestru; 2. fig. muiere țeapănă.

2) dragón n., pl. oane (fr. dragonne). Cureaŭa de mîneru săbiiĭ și de la lance. – Maĭ corect ar fi dragonă, f., pl. e.

1) *dragón m. (fr. dragon, germ. dragoner. V. drăgan, drac, zdrahon). Soldat de cavaleria în Francia ș.a. instruit în vechime și p. lupta de jos și numit așa de la balauru (fr. dragon) pe care și-l alesese cavaleria ca simbol al greutăților de învins (maĭ vechĭ dragán, drăgán și dragún, d. pol. dragan, dragun, rus. dragún). Zool. Un fel de șopîrlă nevătămătoare.

zdragon[1] sm vz dragon1

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

zdrahon s.m. 1 (pop.; fam.) Om zdravăn, bine legat, voinic. Un zdrahon cît un munte înhățase de gît pe un lăutar (SADOV.). ◊ (ca epitet,precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) E un zdrahon de femeie. 2 (înv.; în forma „zdragon”) Dragon. ♦ Balaur. • pl. -i. și (înv.) zdragon s.m. /z- + dragon.

DRAHON s.m. v. dragon2 [în DN].

ZDRAGON s.m. v. dragon2 [în DN].

dragonă f. galon ce împodobește mânerul unei săbii (= fr. dragonne).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dragon2 (șnur) s. n., pl. dragoane

dragon1 (monstru; șopârlă; soldat) s. m., pl. dragoni

dragon1 (monstru, șopârlă, soldat) s. m., pl. dragoni

dragon2 (șnur) s. n., pl. dragoane

dragon (șnur) s. n., pl. dragoane

dragon (monstru, animal, soldat) s. m., pl. dragoni

zdrahon (pop., fam.) s. m., pl. zdrahoni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DRAGON s. 1. v. drac-de-mare. 2. (ASTRON.; art.) Balaurul (art.; n. pr.). (~ este o constelație din emisfera boreală.)

DRAGON s. 1. (IHT.; Trachinus draco) drac-de-mare. 2. (ASTRON.; art.) balaurul (art.). (~ este o constelație din emisfera boreală.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dragon1, dragoni, s.m. (înv.) 1. soldat de cavalerie francez. 2. (fig.) femeie țeapănă.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vânarea dragonului expr. (tox.) obiceiul de a inhala vaporii degajați de heroina încălzită pe o folie de aluminiu.

Intrare: dragon (s.m.)
dragon1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dragon
  • dragonul
  • dragonu‑
plural
  • dragoni
  • dragonii
genitiv-dativ singular
  • dragon
  • dragonului
plural
  • dragoni
  • dragonilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdragon
  • zdragonul
  • zdragonu‑
plural
  • zdragoni
  • zdragonii
genitiv-dativ singular
  • zdragon
  • zdragonului
plural
  • zdragoni
  • zdragonilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drahon
  • drahonul
  • drahonu‑
plural
  • drahoni
  • drahonii
genitiv-dativ singular
  • drahon
  • drahonului
plural
  • drahoni
  • drahonilor
vocativ singular
plural
drahun
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dragun
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dragone
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dragan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrahon
  • zdrahonul
  • zdrahonu‑
plural
  • zdrahoni
  • zdrahonii
genitiv-dativ singular
  • zdrahon
  • zdrahonului
plural
  • zdrahoni
  • zdrahonilor
vocativ singular
plural
Intrare: dragon (șnur)
dragon2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dragon
  • dragonul
  • dragonu‑
plural
  • dragoane
  • dragoanele
genitiv-dativ singular
  • dragon
  • dragonului
plural
  • dragoane
  • dragoanelor
vocativ singular
plural
dragonă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dragon, dragonisubstantiv masculin

  • 1. Monstru fabulos, cu cap de câine sau de pisică, cu multe limbi (pe care scoate foc), cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Reprezentare, în artele plastice, a acestui animal fabulos, mai ales în China și în alte țări asiatice. DLRLC DN
      • format_quote Dragonul legendei vedea cu ochi uriași de mărgean Ciudate făpturi venind de peste ocean. BOUREANU, S. P. 10. DLRLC
      • format_quote [Mandarinul] stă în trîndăvie pe-un dragon de porcelană. ALECSANDRI, P. III 85. DLRLC
  • 2. Veche insignă ostășească reprezentând un dragon, uneori zugrăvit pe un steag. DLRLC
    • format_quote Dragonii [la daci] erau lungi prăjine dasupra cărora sta fîlfăind un balaur. ODOBESCU, S. II 284. DLRLC
  • 3. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 4. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 5. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Lisaveta... o femeie naltă, naltă cît un dragon și uscată ca o scîndură, strînse masa. SADOVEANU, M. 163. DLRLC
    • format_quote În Liunevil sînt acum trii polcuri de dragoni, care îi o prea frumoasă oaste. KOGĂLNICEANU, S. 44. DLRLC
    • 5.1. figurat Om voinic, zdravăn, bine legat. DLRLC
      • format_quote Un dragon de bărbat ca Ivan nu se lăsa ucis așa de ușor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 273. DLRLC
  • 6. Pește marin care, în timpul zilei, stă îngropat în nisip, noaptea fiind foarte activ. MDN '00
    sinonime: drac-de-mare
  • 7. Ambarcație cu două vele de suprafață mare; velă triunghiulară suplimentară. MDN '00
etimologie:

dragon, dragoanesubstantiv neutru

  • 1. Piesă anexă a armelor albe (săbii, pumnale etc.), din bumbac, mătase, piele, fixată de mânerul armei. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Îmi strecurai stînga în toc, trăsei încet revolverul, îl pipăii, îmi așezai și dragonul săbiei la pumnul mînei drepte. SADOVEANU, O. VI 13. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.