DRAGON¹, dragoane, s. n. Piesă anexă a armelor albe (săbii, pumnale etc.), din bumbac, mătase, piele, fixată de mânerul armei. – Din fr. dragonne.

dragon² sn [At: (a. 1874) URICARIUL XXII, 482 / V: (înv) ~ă sf / Pl: ~oane / E: fr dragonne] 1 Șiret din fir metalic terminat cu un ciucure, care se atârnă de mânerul sabiei. 2 (Reg) Mânerul sabiei.

DRAGON¹, dragoane, s. n. Șiret confecționat din fir metalic și terminat cu un ciucure, care se prinde la mânerul sabiei. – Din fr. dragonne.

DRAGON², dragoane, s. n. Șnur sau cordon de piele, sau de fir, terminat cu un ciucure, care se atîrnă la mînerul săbiei, Îmi strecurai stînga în toc, trăsei încet revolverul, îl pipăii, îmi așezai și dragonul săbiei la pumnul mînei drepte. SADOVEANU, O. VI 13.

DRAGON s.n. Galon cu șnur care împodobește garda unei săbii. [Pl. -oane. / < fr. dragonne].

DRAGON² s. n. șiret din fir metalic terminat cu un ciucure, care împodobește garda unei săbii. (< fr. dragonne)

2) dragón n., pl. oane (fr. dragonne). Cureaŭa de mîneru săbiiĭ și de la lance. – Maĭ corect ar fi dragonă, f., pl. e.

dragonă sf vz dragon²

dragonă f. galon ce împodobește mânerul unei săbii (= fr. dragonne).

dragon² (șnur) s. n., pl. dragoane

dragon² (șnur) s. n., pl. dragoane

dragon (șnur) s. n., pl. dragoane