dragomanat sn [At: ODOBESCU, S. I, 321 / V: (îvr) ~mănit / Pl: ~e / E: dragoman + -at] (În Evul Mediu; în țările române) 1-3 Rangul de dragoman (1-3) Si: dragomanie (1-3), dragomanlâc (1-3). 4-6 Funcția de dragoman (1-3) Si: dragomanie (4-6), dragomanlâc (4-6). 7-9 (Iuz) Cancelaria dragomanului (1-3) Si: dragomanie (7-9), dragomanlâc (7-9).

dragomănit sn vz dragomanat