2 intrări

2 definiții

drăpălí vt [At: DENSUSIANU, Ț. H. 284 / Pzi: ~lésc / E: srb drapliem] (Reg; d. iarbă) 1 A călca în picioare. 2 (Pex) A distruge.

drăpălí (-lésc, -ít), vb. – (Trans.) A strica, a distruge. Creație expresivă, cf. jerpeli, hărtăni, drămăli.

Intrare: drăpăli
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) drăpăli drăpălire drăpălit drăpălind singular plural
drăpălește drăpăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) drăpălesc (să) drăpălesc drăpăleam drăpălii drăpălisem
a II-a (tu) drăpălești (să) drăpălești drăpăleai drăpăliși drăpăliseși
a III-a (el, ea) drăpălește (să) drăpălească drăpălea drăpăli drăpălise
plural I (noi) drăpălim (să) drăpălim drăpăleam drăpălirăm drăpăliserăm, drăpălisem*
a II-a (voi) drăpăliți (să) drăpăliți drăpăleați drăpălirăți drăpăliserăți, drăpăliseți*
a III-a (ei, ele) drăpălesc (să) drăpălească drăpăleau drăpăli drăpăliseră
Intrare: drăpălire
drăpălire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drăpălire drăpălirea
plural drăpăliri drăpălirile
genitiv-dativ singular drăpăliri drăpălirii
plural drăpăliri drăpălirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)