2 intrări

5 definiții

drămălít1 sn vz dârmolit1

drămălít2, ~ă a vz dârmolit2

drămălí (-lésc, -ít), vb.1. A mototoli, a boți. – 2. A deranja, a plictisi. – Var. dîrmoli, dermeli. Creație expresivă, ca aproape toate vb. în -li, cf. coșmoli, terfeli, cocoli, etc. Mai puțin probabilă ipoteza lui Bogrea, Dacor., IV, 811, care propune o înrudire cu ceh. drmoliti „a merge cu pași mici”.

Intrare: drămăli
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) drămăli drămălire drămălit drămălind singular plural
drămălește drămăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) drămălesc (să) drămălesc drămăleam drămălii drămălisem
a II-a (tu) drămălești (să) drămălești drămăleai drămăliși drămăliseși
a III-a (el, ea) drămălește (să) drămălească drămălea drămăli drămălise
plural I (noi) drămălim (să) drămălim drămăleam drămălirăm drămăliserăm, drămălisem*
a II-a (voi) drămăliți (să) drămăliți drămăleați drămălirăți drămăliserăți, drămăliseți*
a III-a (ei, ele) drămălesc (să) drămălească drămăleau drămăli drămăliseră
Intrare: drămălit
drămălit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drămălit drămălitul drămăli drămălita
plural drămăliți drămăliții drămălite drămălitele
genitiv-dativ singular drămălit drămălitului drămălite drămălitei
plural drămăliți drămăliților drămălite drămălitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)