2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRĂGULÍȚĂ, drăgulițe, adj. (Pop.) Diminutiv al lui drag; p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -uliță.

drăgulíță [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 253/4 / Pl: ~țe / E: drag + -uliță] (În formule de adresare) 1-2 sf, af (Persoană) drăguță. 3 sf Iubit.

DRĂGULÍȚĂ, drăgulițe, adj. Diminutiv al lui drag(ă); p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -uliță.

DRĂGULÉȚ, drăguleți, adj. (Pop.; numai la voc. sg.) Diminutiv al lui drag; p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -uleț.

drăguléț [At: VALIAN, V. / V: (reg) ~găl~ sm / Pl: ~i / E: drag + -uleț] 1 sm (Pop) Iubit (2-4). 2-4 a Drăguț (1-3). 5 (Pop; șhp) sm Dans popular care se joacă mai ales la nunți. 6 Melodie după care se execută drăgulețul (5).

DRĂGULÉȚ, drăguleți, adj. (Pop.) Diminutiv al lui drag; p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -uleț.

DRĂGĂLÉȚ, -ÍȚĂ adj. v. drăguleț.

DRĂGULÉȚ2, -ÍȚĂ, drăguleți, -ițe, adj. Diminutiv al lui drag; drăguț, drăgălaș. Mai bine c-o flintuliță, Că mult mi-este drăguliță. PĂSCULESCU, L. P. 242. Foaie verde ș-o frunzuță, Drăgulița mea măicuță, Las’să vie cin’mi-i drag... Și să-ntrebe de ce zac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 103. ◊ Expr. Drăguliță doamne = dragă doamne, v. drag2. ◊ (Substantivat) Din toți fiii ce-i avea mai mici, era o drăguliță de fată. RETEGANUL, P. V 68. – Variantă: drăgăléț, -íță (CREANGĂ, A. 1) adj.

DRĂGĂLÉȚ, -ÍȚĂ adj. v. drăguleț2.

DRĂGULÉȚ2, drăguleți, adj. m. Diminutiv al lui drag. [Var.: drăgăléț adj. m.]


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

drăgulíță (pop.) adj. m. (numai la voc. sg.); adj. f., pl. drăgulíțe

drăgulíță adj. f. (și m. numai la voc. sg.), pl. drăgulíțe

drăguléț (pop.) adj. m., pl. drăguléți

drăguléț adj. m., pl. drăguléți

Intrare: drăguliță
adjectiv feminin (AF1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăguliță
  • drăgulița
plural
  • drăgulițe
  • drăgulițele
genitiv-dativ singular
  • drăgulițe
  • drăguliței
plural
  • drăgulițe
  • drăgulițelor
vocativ singular
  • drăguliță
  • drăgulițo
plural
  • drăgulițelor
Intrare: drăguleț (adj.)
drăguleț3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A27)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăguleț
  • drăgulețul
  • drăguliță
  • drăgulița
plural
  • drăguleți
  • drăguleții
  • drăgulițe
  • drăgulițele
genitiv-dativ singular
  • drăguleț
  • drăgulețului
  • drăgulițe
  • drăguliței
plural
  • drăguleți
  • drăguleților
  • drăgulițe
  • drăgulițelor
vocativ singular
plural
drăgăleț adjectiv
adjectiv (A27)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăgăleț
  • drăgălețul
  • drăgălețu‑
  • drăgăliță
  • drăgălița
plural
  • drăgăleți
  • drăgăleții
  • drăgălițe
  • drăgălițele
genitiv-dativ singular
  • drăgăleț
  • drăgălețului
  • drăgălițe
  • drăgăliței
plural
  • drăgăleți
  • drăgăleților
  • drăgălițe
  • drăgălițelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

drăguliță

etimologie:

  • Drag + sufix -uliță.
    surse: DEX '09 DEX '98

drăguleț (adj.) drăgăleț

  • 1. popular Diminutiv al lui drag.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mai bine c-o flintuliță, Că mult mi-este drăguliță. PĂSCULESCU, L. P. 242.
      surse: DLRLC
    • Foaie verde ș-o frunzuță, Drăgulița mea măicuță, Las’să vie cin’mi-i drag... Și să-ntrebe de ce zac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 103.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Din toți fiii ce-i avea mai mici, era o drăguliță de fată. RETEGANUL, P. V 68.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Drag + sufix -uleț.
    surse: DEX '98 DEX '09