drăguș sms [At: ALECSANDRI, T. 201 / E: drag + -uș] (Mol; îe) A-i veni (sau a-i cădea) cuiva ~ la căuș A fi nevoit să ceară ajutorul cuiva pe care l-a refuzat într-o împrejurare asemănătoare.

DRĂGUȘ s. m. (Numai în expr.) A-i cădea sau a-i veni (cuiva) drăguș la căuș = a fi în situația de a solicita servicii unei persoane pe care ai refuzat-o într-o situație similară. Ia, amu mi-o vinit și mii drăguș la căuș! ȘEZ. II 103. Acuși iar, acuși. Îl văd c-a să-mi vie Drăguș la căuș! ALECSANDRI, T. 201.

DRĂGUȘ s. m. (Reg., în expr.) A-i cădea (sau a-i veni cuiva) drăguș la căuș = a fi în situația de a cere servicii unei persoane pe care ai refuzat-o într-o situație asemănătoare. – Din drag + suf. -uș.

drăguș a. numai în locuțiunea Mold. drăguș la căuș (v. căuș): aice-i treabă pe drăguș la căuș AL.

drăgúș adj. m. (d. drag orĭ nume propriŭ). Mold. Fam. A ajunge (saŭ a veni) drăguș la căuș, a ajunge să aĭ nevoĭe de căușu cuĭva (adică „de un căuș de făină, de ajutoru luĭ”).

Drăgș/an, -in, Drăguș, Drăguț v. Drag III 11-13.