2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

drăgostít2, ~ă a [At: GCR II, 141/21 / Pl: ~iți, ~e / E: drăgosti] (Reg) 1 Plăcut. 2 Iubit.

drăgostít1 sn [At: BÂRLEA, C. P. 42 / Pl: (rar) ~uri / E: drăgosti] 1-3 Drăgostire (1-3).

drăgostí [At: COSTINESCU / Pzi: ~tésc / E: drr dragoste] (Pop) 1-2 vtrr A (se) dezmierda cu cuvinte de dragoste. 3 vrr A avea relații de dragoste. 4 vr (Pan; d. păsări, insecte) A se împerechea.

DRĂGOSTÍ, drăgostesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Pop.) A(-și) spune cuvinte de dragoste; a (se) mângâia, a (se) dezmierda. ♦ Refl. recipr. A întreține, a avea relații de dragoste. – Din dragoste.

DRĂGOSTÍ, drăgostesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Pop.) A(-și) spune cuvinte de dragoste; a (se) mângâia, a (se) dezmierda. ♦ Refl. recipr. A întreține, a avea relații de dragoste. – Din dragoste.

DRĂGOSTÍ, drăgostesc, vb. IV. Tranz. A mîngîia, a dezmierda, a giugiuli; a spune cuiva cuvinte de dragoste. Ea se făcu atît de voioasă, ba drăgostea, ba săruta pe Pahon. RETEGANUL, P. V 12. El s-așază lîngă dînsa, fruntea ei o netezește, O dezmiardă cu durere, suspinînd o drăgostește. EMINESCU, O. I 84. ◊ Refl. reciproc. Perechi de porumbei albi se drăgosteau gîngurind melancolic. REBREANU, R. II 269. Să drăgosteau și să jucau la umbră ca doi copii răsfățați. RETEGANUL, P. II 76.

A SE DRĂGOSTÍ mă ~ésc intranz. 1) A se afla în relații de dragoste (unul cu altul); a se iubi. 2) A face schimb de semne de afecțiune (conconutent); a se mângâia. /Din dragoste

A DRĂGOSTÍ ~ésc tranz. A trata cu gesturi și cuvinte de dragoste. /Din dragoste

drăgostì v. a mângăia cu drag: suspinând o drăgostește EM.

drăgostésc v. tr. (d. dragoste). Mîngîĭ cu mîna în semn de dragoste. V. refl. Mîngîĭ fiind mîngîĭat reciproc. – La Dos. drăgăluĭesc (ung. dragálni).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

drăgostí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drăgostésc, imperf. 3 sg. drăgosteá; conj. prez. 3 să drăgosteáscă

drăgostí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drăgostésc, imperf. 3 sg. drăgosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. drăgosteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DRĂGOSTÍ vb. v. alinta, dezmierda, iubi, mângâia.

drăgosti vb. v. ALINTA. DEZMIERDA. IUBI. MÎNGÎIA.

Intrare: drăgostit
drăgostit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăgostit
  • drăgostitul
  • drăgostitu‑
  • drăgosti
  • drăgostita
plural
  • drăgostiți
  • drăgostiții
  • drăgostite
  • drăgostitele
genitiv-dativ singular
  • drăgostit
  • drăgostitului
  • drăgostite
  • drăgostitei
plural
  • drăgostiți
  • drăgostiților
  • drăgostite
  • drăgostitelor
vocativ singular
plural
Intrare: drăgosti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • drăgosti
  • drăgostire
  • drăgostit
  • drăgostitu‑
  • drăgostind
  • drăgostindu‑
singular plural
  • drăgostește
  • drăgostiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • drăgostesc
(să)
  • drăgostesc
  • drăgosteam
  • drăgostii
  • drăgostisem
a II-a (tu)
  • drăgostești
(să)
  • drăgostești
  • drăgosteai
  • drăgostiși
  • drăgostiseși
a III-a (el, ea)
  • drăgostește
(să)
  • drăgostească
  • drăgostea
  • drăgosti
  • drăgostise
plural I (noi)
  • drăgostim
(să)
  • drăgostim
  • drăgosteam
  • drăgostirăm
  • drăgostiserăm
  • drăgostisem
a II-a (voi)
  • drăgostiți
(să)
  • drăgostiți
  • drăgosteați
  • drăgostirăți
  • drăgostiserăți
  • drăgostiseți
a III-a (ei, ele)
  • drăgostesc
(să)
  • drăgostească
  • drăgosteau
  • drăgosti
  • drăgostiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)