2 intrări

14 definiții

drăgostít1 sn [At: BÂRLEA, C. P. 42 / Pl: (rar) ~uri / E: drăgosti] 1-3 Drăgostire (1-3).

drăgostít2, ~ă a [At: GCR II, 141/21 / Pl: ~íți, ~e / E: drăgosti] (Reg) 1 Plăcut. 2 Iubit.

drăgostí [At: COSTINESCU / Pzi: ~tésc / E: drr dragoste] (Pop) 1-2 vtrr A (se) dezmierda cu cuvinte de dragoste. 3 vrr A avea relații de dragoste. 4 vr (Pan; d. păsări, insecte) A se împerechea.

DRĂGOSTÍ, drăgostesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Pop.) A(-și) spune cuvinte de dragoste; a (se) mângâia, a (se) dezmierda. ♦ Refl. recipr. A întreține, a avea relații de dragoste. – Din dragoste.

DRĂGOSTÍ, drăgostesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Pop.) A(-și) spune cuvinte de dragoste; a (se) mângâia, a (se) dezmierda. ♦ Refl. recipr. A întreține, a avea relații de dragoste. – Din dragoste.

DRĂGOSTÍ, drăgostesc, vb. IV. Tranz. A mîngîia, a dezmierda, a giugiuli; a spune cuiva cuvinte de dragoste. Ea se făcu atît de voioasă, ba drăgostea, ba săruta pe Pahon. RETEGANUL, P. V 12. El s-așază lîngă dînsa, fruntea ei o netezește, O dezmiardă cu durere, suspinînd o drăgostește. EMINESCU, O. I 84. ◊ Refl. reciproc. Perechi de porumbei albi se drăgosteau gîngurind melancolic. REBREANU, R. II 269. Să drăgosteau și să jucau la umbră ca doi copii răsfățați. RETEGANUL, P. II 76.

drăgostí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drăgostésc, imperf. 3 sg. drăgosteá; conj. prez. 3 să drăgosteáscă

drăgostí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drăgostésc, imperf. 3 sg. drăgosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. drăgosteáscă

DRĂGOSTÍ vb. v. alinta, dezmierda, iubi, mângâia.

A SE DRĂGOSTÍ mă ~ésc intranz. 1) A se afla în relații de dragoste (unul cu altul); a se iubi. 2) A face schimb de semne de afecțiune (conconutent); a se mângâia. /Din dragoste

A DRĂGOSTÍ ~ésc tranz. A trata cu gesturi și cuvinte de dragoste. /Din dragoste

drăgostì v. a mângăia cu drag: suspinând o drăgostește EM.

drăgostésc v. tr. (d. dragoste). Mîngîĭ cu mîna în semn de dragoste. V. refl. Mîngîĭ fiind mîngîĭat reciproc. – La Dos. drăgăluĭesc (ung. dragálni).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

drăgostí vb. v. ALINTA. DEZMIERDA. IUBI. MÎNGÎIA.

Intrare: drăgosti
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) drăgosti drăgostire drăgostit drăgostind singular plural
drăgostește drăgostiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) drăgostesc (să) drăgostesc drăgosteam drăgostii drăgostisem
a II-a (tu) drăgostești (să) drăgostești drăgosteai drăgostiși drăgostiseși
a III-a (el, ea) drăgostește (să) drăgostească drăgostea drăgosti drăgostise
plural I (noi) drăgostim (să) drăgostim drăgosteam drăgostirăm drăgostiserăm, drăgostisem*
a II-a (voi) drăgostiți (să) drăgostiți drăgosteați drăgostirăți drăgostiserăți, drăgostiseți*
a III-a (ei, ele) drăgostesc (să) drăgostească drăgosteau drăgosti drăgostiseră
Intrare: drăgostit
drăgostit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drăgostit drăgostitul drăgosti drăgostita
plural drăgostiți drăgostiții drăgostite drăgostitele
genitiv-dativ singular drăgostit drăgostitului drăgostite drăgostitei
plural drăgostiți drăgostiților drăgostite drăgostitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)