2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRĂGOSTÍRE s. f. (Pop.) Faptul de a (se) drăgosti; p. ext. dragoste. – V. drăgosti.

DRĂGOSTÍRE s. f. (Pop.) Faptul de a (se) drăgosti; p. ext. dragoste. – V. drăgosti.

drăgostire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: drăgosti] (Pop) 1 Dezmierdare cu cuvinte de dragoste Si: drăgostit1 (1). 2 Întreținere de relații de dragoste Si: drăgostit1 (2). 3 (Pex) Împerechere a păsărilor, a insectelor Si: drăgostit1 (3).

DRĂGOSTÍRE s. f. Faptul de a (se) drăgosti; dragoste.

DRĂGOSTÍ, drăgostesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Pop.) A(-și) spune cuvinte de dragoste; a (se) mângâia, a (se) dezmierda. ♦ Refl. recipr. A întreține, a avea relații de dragoste. – Din dragoste.

DRĂGOSTÍ, drăgostesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Pop.) A(-și) spune cuvinte de dragoste; a (se) mângâia, a (se) dezmierda. ♦ Refl. recipr. A întreține, a avea relații de dragoste. – Din dragoste.

drăgostí [At: COSTINESCU / Pzi: ~tésc / E: drr dragoste] (Pop) 1-2 vtrr A (se) dezmierda cu cuvinte de dragoste. 3 vrr A avea relații de dragoste. 4 vr (Pan; d. păsări, insecte) A se împerechea.

DRĂGOSTÍ, drăgostesc, vb. IV. Tranz. A mîngîia, a dezmierda, a giugiuli; a spune cuiva cuvinte de dragoste. Ea se făcu atît de voioasă, ba drăgostea, ba săruta pe Pahon. RETEGANUL, P. V 12. El s-așază lîngă dînsa, fruntea ei o netezește, O dezmiardă cu durere, suspinînd o drăgostește. EMINESCU, O. I 84. ◊ Refl. reciproc. Perechi de porumbei albi se drăgosteau gîngurind melancolic. REBREANU, R. II 269. Să drăgosteau și să jucau la umbră ca doi copii răsfățați. RETEGANUL, P. II 76.

A SE DRĂGOSTÍ mă ~ésc intranz. 1) A se afla în relații de dragoste (unul cu altul); a se iubi. 2) A face schimb de semne de afecțiune (conconutent); a se mângâia. /Din dragoste

A DRĂGOSTÍ ~ésc tranz. A trata cu gesturi și cuvinte de dragoste. /Din dragoste

drăgostì v. a mângăia cu drag: suspinând o drăgostește EM.

drăgostésc v. tr. (d. dragoste). Mîngîĭ cu mîna în semn de dragoste. V. refl. Mîngîĭ fiind mîngîĭat reciproc. – La Dos. drăgăluĭesc (ung. dragálni).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

drăgostíre (pop.) s. f., g.-d. art. drăgostírii

drăgostíre s. f., g.-d. art. drăgostírii

drăgostí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drăgostésc, imperf. 3 sg. drăgosteá; conj. prez. 3 să drăgosteáscă

drăgostí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drăgostésc, imperf. 3 sg. drăgosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. drăgosteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DRĂGOSTÍRE s. v. alintare, dezmierdare, mângâiere.

drăgostire s. v. ALINTARE. DEZMIERDARE. MÎNGÎIERE.

DRĂGOSTÍ vb. v. alinta, dezmierda, iubi, mângâia.

drăgosti vb. v. ALINTA. DEZMIERDA. IUBI. MÎNGÎIA.

Intrare: drăgostire
drăgostire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăgostire
  • drăgostirea
plural
  • drăgostiri
  • drăgostirile
genitiv-dativ singular
  • drăgostiri
  • drăgostirii
plural
  • drăgostiri
  • drăgostirilor
vocativ singular
plural
Intrare: drăgosti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • drăgosti
  • drăgostire
  • drăgostit
  • drăgostitu‑
  • drăgostind
  • drăgostindu‑
singular plural
  • drăgostește
  • drăgostiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • drăgostesc
(să)
  • drăgostesc
  • drăgosteam
  • drăgostii
  • drăgostisem
a II-a (tu)
  • drăgostești
(să)
  • drăgostești
  • drăgosteai
  • drăgostiși
  • drăgostiseși
a III-a (el, ea)
  • drăgostește
(să)
  • drăgostească
  • drăgostea
  • drăgosti
  • drăgostise
plural I (noi)
  • drăgostim
(să)
  • drăgostim
  • drăgosteam
  • drăgostirăm
  • drăgostiserăm
  • drăgostisem
a II-a (voi)
  • drăgostiți
(să)
  • drăgostiți
  • drăgosteați
  • drăgostirăți
  • drăgostiserăți
  • drăgostiseți
a III-a (ei, ele)
  • drăgostesc
(să)
  • drăgostească
  • drăgosteau
  • drăgosti
  • drăgostiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

drăgostire

etimologie:

  • vezi drăgosti
    surse: DEX '98 DEX '09

drăgosti

  • 1. popular A(-și) spune cuvinte de dragoste; a (se) mângâia, a (se) dezmierda.
    exemple
    • Ea se făcu atît de voioasă, ba drăgostea, ba săruta pe Pahon. RETEGANUL, P. V 12.
      surse: DLRLC
    • El s-așază lîngă dînsa, fruntea ei o netezește, O dezmiardă cu durere, suspinînd o drăgostește. EMINESCU, O. I 84.
      surse: DLRLC
    • Perechi de porumbei albi se drăgosteau gîngurind melancolic. REBREANU, R. II 269.
      surse: DLRLC
    • Să drăgosteau și să jucau la umbră ca doi copii răsfățați. RETEGANUL, P. II 76.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv reciproc A întreține, a avea relații de dragoste.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • dragoste
    surse: DEX '98 DEX '09