10 definiții pentru drăgănele


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRĂGĂNÉLE s. f. pl. I. (Pop.) Grații, nuri, farmec. II. Varietate de cireșe pietroase. – Din sb. draganela, draganlija.

drăgănéle sfp [At: BARONZI, L. 93 / E: srb draganela, draganlija] 1 (Pop) Aspect atrăgător al unei femei Si: farmec (7), grații, nuri. 2 (Îvp; fam) Relații de dragoste. 3 (Îvr; îe) A se da în ~ A face dragoste cu cineva. 4 (Pop; șîs ~ de Pitești) Cireșe pietroase, rumene-aurii. 5 (Înv; fig) Culoare trandafirie a obrajilor.

DRĂGĂNÉLE s. f. pl. I. (Pop.) Grații, nuri, farmec. II. Varietate de cireșe pietroase. – Din scr. draganela, draganlija.

DRĂGĂNÉLE s. f. pl. 1. (Popular) Farmec, grații, nuri. Numai cît tu, fa Călino, fiindcă, drăgăliță-doamne, ești nevasta lui Drăgan, apoi ai prea multe drăgănele, încît ai de unde irosi și pe dealuri. HOGAȘ, M. N. 213. Rămîne încremenit de mîndrețele și drăgănelele ei. SEVASTOS, la TDRG. 2. Varietate de cireșe pietroase, cu gust dulce, plăcut. Clasicele noastre drăgănele pietroase de Pitești, rumene pe o parte, aurii pe alta. CARAGIALE, S. U. 93. ◊ (Metaforic) [Fata] are sîn rotunjit de drăgănele. DELAVRANCEA, S. 15. Dac-ai ști, dac-ai cunoaște Dragostea de und’ se naște! De la gîtul cu mărgele, De la sîn cu drăgănele. TEODORESCU, P. P. 301. ◊ (Adjectival) Cireșe drăgănele.Fig. Culoarea trandafirie din obraji. Ș-apoi, frate, mai avea Pe guriță-o floricea, Și-n guriță mărgărele, Și pe față-i drăgănele. ALECSANDRI, P. I 92.

DRĂGĂNÉLE1 f. la pl. pop. Aspect atrăgător al unei femei; farmec; nuri. /<sb. draganela, draganlija

DRĂGĂNÉLE2 f. pl. pop. Soi de cireșe mari, cărnoase, dulci și plăcute la gust. /<sb. draganela, draganlija

drăgănele f. pl. 1. (cireșe), varietate de cireșe pietroase; 2. farmec: la graiu cu drăgănele POP.

drăgănéle f. pl. (d. drag). Fam. Farmec, grațiĭ, nurĭ: vorbă cu drăgănele. Un fel de cireșe petroase, marĭ și frumoase: drăgănele de Piteștĭ. V. mocru, moacră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

drăgănéle (pop.) s. f. pl., art. drăgănélele

Intrare: drăgănele
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • drăgănele
  • drăgănelele
genitiv-dativ singular
plural
  • drăgănele
  • drăgănelelor
vocativ singular
plural

drăgănele

  • 1. popular Grații, nuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: farmec attach_file 2 exemple
    exemple
    • Numai cît tu, fa Călino, fiindcă, drăgăliță-doamne, ești nevasta lui Drăgan, apoi ai prea multe drăgănele, încît ai de unde irosi și pe dealuri. HOGAȘ, M. N. 213.
      surse: DLRLC
    • Rămîne încremenit de mîndrețele și drăgănelele ei. SEVASTOS, la TDRG.
      surse: DLRLC
  • 2. Varietate de cireșe pietroase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Clasicele noastre drăgănele pietroase de Pitești, rumene pe o parte, aurii pe alta. CARAGIALE, S. U. 93.
      surse: DLRLC
    • metaforic [Fata] are sîn rotunjit de drăgănele. DELAVRANCEA, S. 15.
      surse: DLRLC
    • metaforic Dac-ai ști, dac-ai cunoaște Dragostea de und’ se naște! De la gîtul cu mărgele, De la sîn cu drăgănele. TEODORESCU, P. P. 301.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Cireșe drăgănele.
      surse: DLRLC
    • 2.1. figurat Culoarea trandafirie din obraji.
      exemple
      • Ș-apoi, frate, mai avea Pe guriță-o floricea, Și-n guriță mărgărele, Și pe față-i drăgănele. ALECSANDRI, P. I 92.
        surse: DLRLC

etimologie: