DRĂGĂNÉLE s. f. pl. I. (Pop.) Grații, nuri, farmec. II. Varietate de cireșe pietroase. – Din sb. draganela, draganlija.

drăgănéle sfp [At: BARONZI, L. 93 / E: srb draganela, draganlija] 1 (Pop) Aspect atrăgător al unei femei Si: farmec (7), grații, nuri. 2 (Îvp; fam) Relații de dragoste. 3 (Îvr; îe) A se da în ~ A face dragoste cu cineva. 4 (Pop; șîs ~ de Pitești) Cireșe pietroase, rumene-aurii. 5 (Înv; fig) Culoare trandafirie a obrajilor.

DRĂGĂNÉLE s. f. pl. I. (Pop.) Grații, nuri, farmec. II. Varietate de cireșe pietroase. – Din scr. draganela, draganlija.

DRĂGĂNÉLE s. f. pl. 1. (Popular) Farmec, grații, nuri. Numai cît tu, fa Călino, fiindcă, drăgăliță-doamne, ești nevasta lui Drăgan, apoi ai prea multe drăgănele, încît ai de unde irosi și pe dealuri. HOGAȘ, M. N. 213. Rămîne încremenit de mîndrețele și drăgănelele ei. SEVASTOS, la TDRG. 2. Varietate de cireșe pietroase, cu gust dulce, plăcut. Clasicele noastre drăgănele pietroase de Pitești, rumene pe o parte, aurii pe alta. CARAGIALE, S. U. 93. ◊ (Metaforic) [Fata] are sîn rotunjit de drăgănele. DELAVRANCEA, S. 15. Dac-ai ști, dac-ai cunoaște Dragostea de und’ se naște! De la gîtul cu mărgele, De la sîn cu drăgănele. TEODORESCU, P. P. 301. ◊ (Adjectival) Cireșe drăgănele. ♦ Fig. Culoarea trandafirie din obraji. Ș-apoi, frate, mai avea Pe guriță-o floricea, Și-n guriță mărgărele, Și pe față-i drăgănele. ALECSANDRI, P. I 92.

DRĂGĂNÉLE¹ f. la pl. pop. Aspect atrăgător al unei femei; farmec; nuri. /<sb. draganela, draganlija

DRĂGĂNÉLE² f. pl. pop. Soi de cireșe mari, cărnoase, dulci și plăcute la gust. /<sb. draganela, draganlija

drăgănele f. pl. 1. (cireșe), varietate de cireșe pietroase; 2. farmec: la graiu cu drăgănele POP.

drăgănéle f. pl. (d. drag). Fam. Farmec, grațiĭ, nurĭ: vorbă cu drăgănele. Un fel de cireșe petroase, marĭ și frumoase: drăgănele de Piteștĭ. V. mocru, moacră.

drăgănele (pop.) s. f. pl.

drăgănele (pop.) s. f. pl., art. drăgănelele

drăgănéle s. f. pl.