2 intrări

6 definiții

drăgălíță a [At: CREANGĂ, A. 116 / V: drag~ / Pl: ~e / E: drag + -ăliță] 1 (Reg; șîf drăgăliță; îe) ~ Doamne Vorba vine. 2 (Îae) Cică. 3 (Îae) Dragă Doamne.

dragălíță sf vz drăgăliță

drăgăléț sm vz drăguleț

DRĂGĂLÉȚ, -ÍȚĂ adj. v. drăguleț.

DRĂGULÉȚ2, -ÍȚĂ, drăguleți, -ițe, adj. Diminutiv al lui drag; drăguț, drăgălaș. Mai bine c-o flintuliță, Că mult mi-este drăguliță. PĂSCULESCU, L. P. 242. Foaie verde ș-o frunzuță, Drăgulița mea măicuță, Las'să vie cin'mi-i drag... Și să-ntrebe de ce zac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 103. ◊ Expr. Drăguliță doamne = dragă doamne, v. drag2. ◊ (Substantivat) Din toți fiii ce-i avea mai mici, era o drăguliță de fată. RETEGANUL, P. V 68. – Variantă: drăgăléț, -íță (CREANGĂ, A. 1) adj.

DRĂGĂLÉȚ, -ÍȚĂ adj. v. drăguleț2.

Intrare: drăgăleț
drăgăleț
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drăgăleț drăgălețul drăgăliță drăgălița
plural drăgăleți drăgăleții drăgălițe drăgălițele
genitiv-dativ singular drăgăleț drăgălețului drăgălițe drăgăliței
plural drăgăleți drăgăleților drăgălițe drăgălițelor
vocativ singular
plural
Intrare: drăgăliță
drăgăliță
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
dragăliță
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.