3 intrări

17 definiții

drăcuít4, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~íți, ~e / E: drăcui2] (D. lemn) Aranjat la răcaș ca să nu se spargă sau să se încâlcească.

drăcuít1 sn [At: DLR ms / Pl: (rar) ~uri / E: drăcui1] Drăcuială.

drăcuít2 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: drăcui2] Aranjare a lemnului la răcaș ca să nu se spargă sau să se încâlcească Si: drăcuire2.

drăcuít3, ~ă a [At: GOROVEI, CR. 89 / Pl: ~íți, ~e / E: drăcui1] Înjurat prin pomenirea dracului Si: (reg) drămuit4 (1).

drăcuí1 [At: CARAGIALE, O. I, 195 / Pzi: ~ésc, drắcui / E: drac + -ui] 1 vt(a) A blestema (pomenind de dracul) Si: a da dracului, (reg) a drăcălui (1), a drăciui, (rar) a drăcovi, (înv) a drăcuși, (reg) a drămui2 (1). 2 vrr A se înjura pomenind de dracul Si: (reg) a se drăcălui (2).

drăcuí2 vt [At: DLR ms / Pzi: ? / E: nct] (Buc) A aranja lemnul la răcaș ca să nu se spargă sau să se încâlcească.

DRĂCUÍ, drắcui, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) ocărî, a (se) înjura, a (se) blestema (pomenind de dracul) [Prez. ind. și: drăcuiesc.] – Drac + suf. -ui.

DRĂCUÍ, drăcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) ocărî, a (se) înjura, a (se) blestema (pomenind de dracul) [Prez. ind. și: drắcui] – Drac + suf. -ui.

DRĂCUÍ, drăcuiesc și drắcui, vb. IV. Tranz. A da dracului, a blestema, a ocărî (pomenind pe dracul). Mă drăcui și mă urăști că-ți spun adevărul ? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 307. ◊ Absol. Auzeam cum drăcuiesc cucoanele mergînd... pe urma calabalîcului. CARAGIALE, M. 108.

!drăcuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drắcui/drăcuiésc, imperf. 3 sg. drăcuiá; conj. prez. 3 să drắcuie/să drăcuiáscă

drăcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drăcuiésc, imperf. 3 sg. drăcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. drăcuiáscă

A DRĂCUÍ ~iésc tranz. A înjura, pomenind de dracul. [Sil. -cu-i] /drac + suf. ~ui

A SE DRĂCUÍ mă ~iésc intranz. A face schimb de vorbe de ocară (unul cu altul), pomenind de dracul. [Sil. -cu-i] /drac + suf. ~ui

drăcuĭésc v. intr. Blestem întrebuințînd numele draculuĭ. V. tr. Zic cuĭva să se ducă draculuĭ: ĭa nu mă maĭ drăcuĭ pe mine, că pe urmă te'n învăț eŭ minte!


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DRĂCUÍ vb. a înjura, a ocărî, (livr.) a invectiva, (înv. și pop.) a măscări, (pop.) a stropși, a sudui, (prin Ban.) a tîrtăi, (înv.) a mustra, (fig.) a îmbăla, (înv. și pop. fig.) a spurca, (arg.) a sictiri, a sictirisi. (Pentru ce îl ~?)

drăcuí, drăcuiesc, vb. tranz. – A invoca diavolul, a blestema, a înjura. – Din drac (< lat. draco „șarpe, balaur; dragon” < vgr. drakon) (DEX, MDA).

Intrare: drăcui
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) drăcui drăcuire drăcuit drăcuind singular plural
drăcuie drăcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) drăcui (să) drăcui drăcuiam drăcuii drăcuisem
a II-a (tu) drăcui (să) drăcui drăcuiai drăcuiși drăcuiseși
a III-a (el, ea) drăcuie (să) drăcuie drăcuia drăcui drăcuise
plural I (noi) drăcuim (să) drăcuim drăcuiam drăcuirăm drăcuiserăm, drăcuisem*
a II-a (voi) drăcuiți (să) drăcuiți drăcuiați drăcuirăți drăcuiserăți, drăcuiseți*
a III-a (ei, ele) drăcuie (să) drăcuie drăcuiau drăcui drăcuiseră
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) drăcui drăcuire drăcuit drăcuind singular plural
drăcuiește drăcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) drăcuiesc (să) drăcuiesc drăcuiam drăcuii drăcuisem
a II-a (tu) drăcuiești (să) drăcuiești drăcuiai drăcuiși drăcuiseși
a III-a (el, ea) drăcuiește (să) drăcuiască drăcuia drăcui drăcuise
plural I (noi) drăcuim (să) drăcuim drăcuiam drăcuirăm drăcuiserăm, drăcuisem*
a II-a (voi) drăcuiți (să) drăcuiți drăcuiați drăcuirăți drăcuiserăți, drăcuiseți*
a III-a (ei, ele) drăcuiesc (să) drăcuiască drăcuiau drăcui drăcuiseră
Intrare: drăcuit
drăcuit
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: drăcuit
drăcuit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drăcuit drăcuitul drăcui drăcuita
plural drăcuiți drăcuiții drăcuite drăcuitele
genitiv-dativ singular drăcuit drăcuitului drăcuite drăcuitei
plural drăcuiți drăcuiților drăcuite drăcuitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)