2 intrări

29 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

drácilă sf [At: CUV. D. BĂTR. I, 1276 / V: ~acénă, ~ághină, ~ină, ~ágilă, ~ágină, ~ágine, drăcénă, drăcílă, drăgínă sf drácil sn / Pl: ~le / E: vsl *драчик] 1 Mic arbust spinos, din familia berberidacee, cu numeroase tulpini subțiri care pornesc de la suprafața pământului și se arcuiesc de la mijloc spre sol, cu frunze ovale, galben-verzui și gust plăcut, acrișor (folosite în medicina populară), cu flori galbene și cu fructe în formă de boabe roșii, cu lemnul tare și galben, cultivat adesea ca gard viu Si: (reg) agriș (roșu), cătină-de-râuri, cloceni, corlăși, glojdan, holeră, lemn-galben (Berberis vulgaris). 2 (Bot; reg) Holeră (Xanthium spinosum). 3 (Bot; reg) Cătină-de-garduri (Lycium hamifolium). 4 (Reg) Numele unei plante erbacee necultivate nedefinite mai îndeaproape. 5 (Reg) Numele unui arbore sălbatic nedefinit mai îndeaproape. 6 (Reg; îf dragilă) Numele unui pom roditor nedefinit mai îndeaproape. 7 Fruct negru, colțurat. 8 (Reg; lpl) Foarfece de tăiat sârmă. modificată

În original, var. draghină tipărită incorect aghină - LauraGellner

DRÁCILĂ, dracile, s. f. Arbust spinos cu flori galbene și cu fructe în formă de boabe roșii, cultivat adesea ca gard viu. (Berberis vulgaris). [Var.: (reg.) drácină s. f.] – Din sl. dračĭ, dracije „mărăcine”.

DRÁCILĂ, dracile, s. f. Arbust spinos cu flori galbene și cu fructe în formă de boabe roșii, cultivat adesea ca gard viu. (Berberis vulgaris). [Var.: (reg.) drácină s. f.] – Din sl. dračĭ, dracije „mărăcine”.

DRÁCILĂ, dracile, s. f. Arbust spinos, cu flori galbene rău mirositoare și cu fructe în formă de boabe roșii, cultivat uneori ca gard viu (Berberis vulgaris). Masa se și punea în grădină sub o alee lungă de aluni, despărțită în față, prin o cărare, de altă alee întunecoasă, dar de dracilă. HOGAȘ, DR. 104. – Variantă: drácină (KOGĂLNICEANU, S. 14) s. f.

drácilă s. f., g.-d. art. drácilei; pl. drácile

drácilă s. f., g.-d. art. drácilei; pl. drácile

DRÁCILĂ s. (BOT.; Berberis vulgaris) (reg.) agriș-roșu, lemn-galben, măcriș-păsăresc, măcriș-spinos.

drácilă (drácile), s. f. – Bucsău (Berberis vulgaris). – Var. dracină. Origine incertă. Ar putea proveni din sl. dračĭ „mur” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Tiktin; Conev 46), cf. bg. dračka, rus. dračije, der. ca racilă de la rac. După G. Meyer, Neugr. St., II, 26 și Pascu, Arch. Rom., VI, 231, din bg. dračka, de unde și ngr. δράτσινον. Mai puțin probabilă este originea tracică presupusă de Iordan, Dift., 254, urmîndu-l pe Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 276, care se gîndea la un cuvînt dac, *drocila.

Intrare: Drăcilă
Drăcilă
Intrare: dracilă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dracilă dracila
plural dracile dracilele
genitiv-dativ singular dracile dracilei
plural dracile dracilelor
vocativ singular
plural
dracenă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
dracil
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dracină dracina
plural dracine dracinele
genitiv-dativ singular dracine dracinei
plural dracine dracinelor
vocativ singular
plural
dragilă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
dragine
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
drăcenă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
drăcilă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
drăgină
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.