2 intrări

19 definiții

drângănít sn [At: DA ms / V: drăn~ / Pl: ~uri / E: drângăni] (Reg) 1-2 Drângănire (1-2). 3 Sunet discordant produs de cineva la un instrument (cu coarde) Si: drângănitură (1). 4 (Pgn) Sunet nearmonios, supărător Si: drângănitură (1).

drăngăní v vz drângăni

drăngănít sn vz drângănit

drângăní2 v vz zdrăngăni

drângăní1 vi [At: ALECSANDRI, T. 324 / V: drăn~, ~găí / Pzi: ~nésc / E: drâng + -ăni] (Reg) 1 A cânta din drâmbă1 (1). 2 (Fam) A produce sunete discordante la un instrument (cu coarde). modificată

DRĂNGĂNÍ vb. IV v. drângăni.

DRÂNGĂNÍ, drângănesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A produce sunete discordante la un instrument (cu coarde). [Var.: drăngăní vb. IV] – Drâng + suf. -ăni. Cf. zdrăngăni.

DRĂNGĂNÍ vb. IV v. drângăni.

DRÂNGĂNÍ, drângănesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A produce sunete discordante la un instrument (cu coarde). [Var.: drăngăní vb. IV] – Drâng + suf. -ăni. Cf. zdrăngăni.

drângăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drângănésc, imperf. 3 sg. drângăneá; conj. prez. 3 să drângăneáscă

drângăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drângănésc, imperf. 3 sg. drângăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. drângăneáscă

DRÂNGĂNÍ vb. v. zdrăngăni.

drângănì v. 1. a cânta cu drângul; 2. a cânta prost dintr’un instrument, din piano, etc.

drăngănésc și -cănésc V. zdrăngănesc.

drîngănésc și -cănésc V. zdrăngănesc.

zdrăngănésc și -cănésc v. intr. (imit. d. zdrang ! drang ! zdrîng ! drîng ! și rudă cu bg. drŭnkam, zdrăngănesc, drŭnkalka, drŭnkalo, zurgalăŭ, drangolnĭk, vioară; sîrb. ceh. drankati, a zdrăngăni. V. drîmbă 1, trăncănesc). Sun, răsun, vorbind de o sabie purtată în teacă, de o chitară ș. a. Cînt prost orĭ prea mult din chitară, din pian: nu maĭ zdrăngăni ! V. tr. Soldațiĭ îșĭ zdrăngăneaŭ săbiile. – Și drăng-, zdrîng-, drîng-. În Trans. și strănc-, în Serbia zdronc-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

drîngăní vb. v. ZDRĂNGĂNI.

drăngăní, drăngănesc, (zdrăngăni), vb. intranz. – 1. A face zgomot prin lovirea accidentală a unor obiecte metalice. 2. A lovi corzile unui instrument muzical fără a susține un ritm. – Cf. drângăni (< drâng „drâmbă”) (MDA); cf. zdrăngăni (< zdrang, formă onomatopeică).

Intrare: drângăni
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) drângăni drângănire drângănit drângănind singular plural
drângănește drângăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) drângănesc (să) drângănesc drângăneam drângănii drângănisem
a II-a (tu) drângănești (să) drângănești drângăneai drângăniși drângăniseși
a III-a (el, ea) drângănește (să) drângănească drângănea drângăni drângănise
plural I (noi) drângănim (să) drângănim drângăneam drângănirăm drângăniserăm, drângănisem*
a II-a (voi) drângăniți (să) drângăniți drângăneați drângănirăți drângăniserăți, drângăniseți*
a III-a (ei, ele) drângănesc (să) drângănească drângăneau drângăni drângăniseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) drăngăni drăngănire drăngănit drăngănind singular plural
drăngănește drăngăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) drăngănesc (să) drăngănesc drăngăneam drăngănii drăngănisem
a II-a (tu) drăngănești (să) drăngănești drăngăneai drăngăniși drăngăniseși
a III-a (el, ea) drăngănește (să) drăngănească drăngănea drăngăni drăngănise
plural I (noi) drăngănim (să) drăngănim drăngăneam drăngănirăm drăngăniserăm, drăngănisem*
a II-a (voi) drăngăniți (să) drăngăniți drăngăneați drăngănirăți drăngăniserăți, drăngăniseți*
a III-a (ei, ele) drăngănesc (să) drăngănească drăngăneau drăngăni drăngăniseră
drăngăi
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
drăngăni
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: drângănit
drângănit
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
drăngănit
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)