2 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

drâmba v vz drâmboi

DRẤMBĂ, drâmbe, s. f. Mic instrument muzical popular, alcătuit dintr-un arc de fier prevăzut cu o lamă mobilă elastică de oțel și care, fiind proptit de dinți și făcând să vibreze lama cu degetul, produce un sunet monoton, modulat prin mișcarea buzelor; drâng. ♦ (Ir.) Vioară. – Din ucr. drymba.

DRÂMBOÍ2, drâmboiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A-și manifesta supărarea, mânia; a boci în gura mare. [Var.: drâmboiá vb. I] – Din drâmbă.

DRÂMBOIÁ vb. I v. drâmboi2.

drấmbă1 sf [At: I. NEGRUZZI, S. II, 99 / V: drâmb sn / Pl: ~be / E: ucr друмба] 1 Mic instrument muzical alcătuit dintr-un arc de fier prevăzut cu o lamă mobilă elastică de oțel și care, fiind proptit de dinți și făcând să vibreze lama cu degetul, produce un sunet monoton, modulat prin mișcarea buzelor Si: (reg) drând1, drâng1. 2 (Pop; îe) A fi ca o ~ A fi slab la trup. 3 (Pop; îe) A bate în ~ A răbda. 4 (Pop; îe) A face cuiva o ~ A plesni pe cineva în glumă peste buze. 5 (Pop; îe) A nu ajunge o ~ A nu ajunge nimic. 6 (Irn) Vioară. 7 (Trs) Instrument muzical făcut de copii primăvara din coajă de salcie răsucită în spirală. 8 (Pop) Organul genital al calului.

drâmboi2 vi [At: KLEIN, D. 175 / V: ~bui, ~a[1], ~ba [2]/ E: drâmbă + -oi] 1 vi A cânta din drâmbă (1). 2 vr (Reg) A lăsa buzele în jos, ca pentru plâns. 3 vr (Reg) A-și manifesta supărarea, mânia. 4 vr (Reg) A boci. modificată

  1. ~a~a Ladislau Strifler
  2. Eliminată mențiunea de Pl: ~i, întrucât cuvântul-titlu este verb. — Ladislau Strifler

DRÂMBĂ, drâmbe, s. f. Mic instrument muzical alcătuit dintr-un arc de fier prevăzut cu o lamă mobilă elastică de oțel și care, fiind proptit de dinți și făcând să vibreze lama cu degetul, produce un sunet monoton, modulat prin mișcarea buzelor; drâng. ♦ (Ir.) Vioară. – Din ucr. drymba.

DRÂMBOÍ2, drâmboiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A-și manifesta supărarea, mânia; a boci în gura mare. – Din drâmbă.

DRÎ́MBĂ, drîmbe, s. f. Mic instrument alcătuit dintr-un arc de fier prevăzut cu o lamă subțire de oțel care, ținut în gură și atins cu degetul, zbîrnîie, producînd un sunet muzical monoton; drîng. El suna din drîmbă cu un talent la care nu am putut ajunge niciodată. GHICA, S. 72. ◊ Expr. Cîntă din drîmbă, se zice despre cineva care a rămas mofluz, cu buzele umflate. ♦ (Ironic) Vioară, scripcă.

DRÎMBOÍ, drîmboiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se bosumfla; a se boci în gura mare. Ian să-i fi sculat [pe copii] la treabă, ș-apoi să-i vezi cum se codesc, se drîmboiesc și se sclifosesc, zise mama. CREANGĂ, A. 39.

DRÂMBĂ ~e f. 1) Instrument muzical popular în formă de potcoavă, prevăzut cu o lamă subțire și elastică de oțel care, ținut în gură și ciupit cu degetul, produce sunete specifice. 2) depr. Scripcă veche și dezacordată. ◊ Cântă din ~ se spune despre cineva care a rămas înșelat. /<ucr. drymba

drâmbă f. od. ceată: o drâmbă de Tătari. [Rut. DRYMBA].

drâmbă f. Mold. drăng. [Ung. DOROMB].

drâmboì v. Mold. a se bozumfla: se codesc și se drâmboiesc CR. [Lit.: a sufla din drâmbă].

2) drî́mbă V. trîmbă.

1) drî́mbă f., pl. e (rut. drýmba, drýmlĕa, pol. drumla, dromla, slovac drumbla, drombla, bg. drŭmbóĭ, sîrb. drómbulja, d. germ. trommel, mgerm. trumbel, darabană, supt infl. unor cuvinte slave ca sîrb. drndati, a zbîrnîi din dreabă, drnkati, a zdrăngăni ș.a. D. slav. vine ung. doromb, armonică de gură. Bern. 1, 229). Mold. Munt est. Un mic instrument muzical de oțel care se ține între buze cu stînga, și cu dreapta i se izbește limba de oțel pe care o are în mijloc. Fig. Piano prost. V. drîng.

arată toate definițiile

Intrare: drâmbă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drâmbă
  • drâmba
plural
  • drâmbe
  • drâmbele
genitiv-dativ singular
  • drâmbe
  • drâmbei
plural
  • drâmbe
  • drâmbelor
vocativ singular
plural
drâmb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: drâmboi / drâmboia
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • drâmboi
  • drâmboire
  • drâmboit
  • drâmboitu‑
  • drâmboind
  • drâmboindu‑
singular plural
  • drâmboiește
  • drâmboiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • drâmboiesc
(să)
  • drâmboiesc
  • drâmboiam
  • drâmboii
  • drâmboisem
a II-a (tu)
  • drâmboiești
(să)
  • drâmboiești
  • drâmboiai
  • drâmboiși
  • drâmboiseși
a III-a (el, ea)
  • drâmboiește
(să)
  • drâmboiască
  • drâmboia
  • drâmboi
  • drâmboise
plural I (noi)
  • drâmboim
(să)
  • drâmboim
  • drâmboiam
  • drâmboirăm
  • drâmboiserăm
  • drâmboisem
a II-a (voi)
  • drâmboiți
(să)
  • drâmboiți
  • drâmboiați
  • drâmboirăți
  • drâmboiserăți
  • drâmboiseți
a III-a (ei, ele)
  • drâmboiesc
(să)
  • drâmboiască
  • drâmboiau
  • drâmboi
  • drâmboiseră
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • drâmboia
  • drâmboiere
  • drâmboiat
  • drâmboiatu‑
  • drâmboind
  • drâmboindu‑
singular plural
  • drâmboia
  • drâmboiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • drâmboiez
(să)
  • drâmboiez
  • drâmboiam
  • drâmboiai
  • drâmboiasem
a II-a (tu)
  • drâmboiezi
(să)
  • drâmboiezi
  • drâmboiai
  • drâmboiași
  • drâmboiaseși
a III-a (el, ea)
  • drâmboia
(să)
  • drâmboieze
  • drâmboia
  • drâmboie
  • drâmboiase
plural I (noi)
  • drâmboiem
(să)
  • drâmboiem
  • drâmboiam
  • drâmboiarăm
  • drâmboiaserăm
  • drâmboiasem
a II-a (voi)
  • drâmboiați
(să)
  • drâmboiați
  • drâmboiați
  • drâmboiarăți
  • drâmboiaserăți
  • drâmboiaseți
a III-a (ei, ele)
  • drâmboia
(să)
  • drâmboieze
  • drâmboiau
  • drâmboia
  • drâmboiaseră
drâmba
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
drâmbui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

drâmbă drâmb

  • 1. Mic instrument muzical popular, alcătuit dintr-un arc de fier prevăzut cu o lamă mobilă elastică de oțel și care, fiind proptit de dinți și făcând să vibreze lama cu degetul, produce un sunet monoton, modulat prin mișcarea buzelor.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: drâng (s.n.) un exemplu
    exemple
    • El suna din drîmbă cu un talent la care nu am putut ajunge niciodată. GHICA, S. 72.
      surse: DLRLC

etimologie:

drâmboi / drâmboia drâmboia drâmba drâmbui

  • 1. regional A-și manifesta supărarea, mânia; a boci în gura mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: boci bosumfla îmbufna un exemplu
    exemple
    • Ian să-i fi sculat [pe copii] la treabă, ș-apoi să-i vezi cum se codesc, se drîmboiesc și se sclifosesc, zise mama. CREANGĂ, A. 39.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • drâmbă
    surse: DEX '98 DEX '09