2 intrări

3 definiții

DRÂGÂÍ vb. v. clătina, hâțâi, hâțâna, hodorogi, hurduca, hurducăi, hurui, scutura, zdroncăni, zdruncina, zgâlțâi, zgudui.

drîgîi, a -í v. tr. (vrus. drugátĭ, a tremura. Bern. 1, 231). Est. Zgîlțîi. – În nord (iron.) drîgîie-te, dîrdîie, tremură!


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

drîgîí vb. v. CLĂTINA. HÎȚÎI. HÎȚÎNA. HODOROGI. HURDUCA. HURDUCĂI. HURUI. SCUTURA. ZDRONCĂNI. ZDRUNCINA. ZGÎLȚÎI. ZGUDUI.

Intrare: drâgâi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) drâgâi drâgâire drâgâit drâgâind singular plural
drâgâie drâgâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) drâgâi (să) drâgâi drâgâiam drâgâii drâgâisem
a II-a (tu) drâgâi (să) drâgâi drâgâiai drâgâiși drâgâiseși
a III-a (el, ea) drâgâie (să) drâgâie drâgâia drâgâi drâgâise
plural I (noi) drâgâim (să) drâgâim drâgâiam drâgâirăm drâgâiserăm, drâgâisem*
a II-a (voi) drâgâiți (să) drâgâiți drâgâiați drâgâirăți drâgâiserăți, drâgâiseți*
a III-a (ei, ele) drâgâie (să) drâgâie drâgâiau drâgâi drâgâiseră
Intrare: drâgâit
drâgâit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drâgâit drâgâitul drâgâi drâgâita
plural drâgâiți drâgâiții drâgâite drâgâitele
genitiv-dativ singular drâgâit drâgâitului drâgâite drâgâitei
plural drâgâiți drâgâiților drâgâite drâgâitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)