dozare sf [At: IBRĂILEANU, S. L. 173 / Pl: ~zări / E: doza] 1 Operație de determinare a proporției în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui amestec (existent sau care se alcătuiește) Si: (rar) dozaj (1) Cf doza (2). 2 (Șîs ~ chimică) Determinare cantitativă a unui element sau a unui component într-un compus chimic sau amestec. 3-4 (Îs) ~ de radiație sau ~a radiațiilor Evaluare sau alegere a dozelor de rație (de obicei raze X). 5 Efectuare rațională a efortului.

DOZARE, dozări, s. f. Acțiunea de a doza; dozaj. Dozarea zahărului din sînge.

DOZARE s.f. Acțiunea de a doza și rezultatul ei; dozaj. [< doza].

doza vt [At: MARIN, PR. II, 180/11 / Pzi: ~zez / E: fr doser] 1 A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect într-un amestec. 2 A pune în proporții determinate substanțele care formează un amestec. 3 A distribui într-un fel elementele unui text. 4 A determina proporția în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. 5 A fracționa în doze un medicament. 6-7 (Pex) A prescrie sau a administra unui bolnav un medicament în doze. 8 (Fig) A folosi ceva în proporții judicioase, bine echilibrate. 9 A face efort în mod rațional.

DOZA, dozez, vb. I. Tranz. A pune laolaltă, în proporții determinate, substanțele care formează un amestec; p. ext. a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. [Sculptorul] are meritul de a nu cădea în decorativ, de a ști să dozeze golurile și plinurile cu judiciozitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 13/5. ◊ Fig. Comisarul oficia în întunericul umed al beciului sau în sala de torturi, cu fanatism, și pe îndelete, dozînd, cu un rar simț științific, suferința corporală și mai ales morală. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 357. ♦ A determina proporția după care o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. A doza zahărul din sînge. ♦ A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect.

DOZA vb. I. tr. A indica, a pune în anumite proporții substanțele din care se face un amestec; (p. ext.) a distribui într-un anumit fel elementele unui tot. [< fr. doser].

DOZA vb. tr. 1. a stabili proporțiile dintre constituenții unui amestec; a distribui într-un anumit fel elementele unui tot. 2. (fig.) a folosi ceva în proporții judicioase, echilibrate. (< fr. doser)

A DOZA ~ez tranz. 1) (substanțe sau materiale) A potrivi într-o doză justă, pentru a forma un amestec. 2) (componentele unui tot) A distribui după o anumită doză. 3) (lucruri, vorbe, acțiuni) A folosi în doze judicioase. /<fr. doser

* dozá v. tr. (d. doză; fr. doser). Determin doza orĭ dozele unuĭ medicament de luat într’o singură dată.

dozare s. f., g.-d. art. dozării; pl. dozări

dozare s. f., g.-d. art. dozării; pl. dozări

dozare s. f., g.-d. art. dozării; pl. dozări

doza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dozez, 3 dozează; conj. prez. 1 sg. să dozez, 3 să dozeze

doza (a ~) vb., ind. prez. 3 dozează

doza vb., ind. prez. 1 sg. dozez, 3 sg. și pl. dozează

dozez.

DOZARE s. 1. dozaj, potrivire, proporționare. (~ substanțelor într-un amestec.) 2. dozaj, gradare, nuanțare. (~ efectelor.)

DOZARE s. 1. dozaj, potrivire, proporționare. (~ substanțelor într-un amestec.) 2. dozaj, gradare, nuanțare. (~ efectelor.)

DOZA vb. 1. a potrivi, a proporționa. (A ~ substanțele într-un amestec.) 2. a grada, a nuanța. (A-și ~ efectele.)

DOZA vb. 1. a potrivi, a proporționa. (A ~ substanțele într-un amestec.) 2. a grada, a nuanța. (A-și ~ efectele.)

DOZÁRE (< doza) s. f. Acțiunea de a doza. ◊ (Dr.) Dozarea pedepsei = individualizarea sau determinarea concretă, de către judecător, a pedepsei aplicate infractorului, între limitele – minimă și maximă – prevăzute de lege.