2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dozáre sf [At: IBRĂILEANU, S. L. 173 / Pl: ~zắri / E: doza] 1 Operație de determinare a proporției în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui amestec (existent sau care se alcătuiește) Si: (rar) dozaj (1) Cf doza (2). 2 (Șîs ~ chimică) Determinare cantitativă a unui element sau a unui component într-un compus chimic sau amestec. 3-4 (Îs) ~ de radiație sau ~a radiațiilor Evaluare sau alegere a dozelor de rație (de obicei raze X). 5 Efectuare rațională a efortului.

DOZÁRE, dozări, s. f. Acțiunea de a doza și rezultatul ei; dozaj. – V. doza.

DOZÁRE, dozări, s. f. Acțiunea de a doza și rezultatul ei; dozaj. – V. doza.

DOZÁRE, dozări, s. f. Acțiunea de a doza; dozaj. Dozarea zahărului din sînge.

dozáre s. f., g.-d. art. dozắrii; pl. dozắri

dozáre s. f., g.-d. art. dozării; pl. dozări

DOZÁRE s. 1. dozaj, potrivire, proporționare. (~ substanțelor într-un amestec.) 2. dozaj, gradare, nuanțare. (~ efectelor.)

DOZÁRE s.f. Acțiunea de a doza și rezultatul ei; dozaj. [< doza].

dozá vt [At: MARIN, PR. II, 180/11 / Pzi: ~zéz / E: fr doser] 1 A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect într-un amestec. 2 A pune în proporții determinate substanțele care formează un amestec. 3 A distribui într-un fel elementele unui text. 4 A determina proporția în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. 5 A fracționa în doze un medicament. 6-7 (Pex) A prescrie sau a administra unui bolnav un medicament în doze. 8 (Fig) A folosi ceva în proporții judicioase, bine echilibrate. 9 A face efort în mod rațional.

DOZÁ, dozez, vb. I. Tranz. 1. A pune împreună, în proporții determinate, substanțele sau materialele care formează un amestec; p. ext. a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. ♦ A determina proporția în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. ♦ A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect într-un amestec. 2. Fig. A folosi ceva în proporții judicioase, bine echilibrate. – Din fr. doser.

DOZÁ, dozez, vb. I. Tranz. 1. A pune împreună, în proporții determinate, substanțele sau materialele care formează un amestec; p. ext. a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. ♦ A determina proporția în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. ♦ A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect într-un amestec. 2. Fig. A folosi ceva în proporții judicioase, bine echilibrate. – Din fr. doser.

DOZÁ, dozez, vb. I. Tranz. A pune laolaltă, în proporții determinate, substanțele care formează un amestec; p. ext. a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. [Sculptorul] are meritul de a nu cădea în decorativ, de a ști să dozeze golurile și plinurile cu judiciozitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 13/5. ◊ Fig. Comisarul oficia în întunericul umed al beciului sau în sala de torturi, cu fanatism, și pe îndelete, dozînd, cu un rar simț științific, suferința corporală și mai ales morală. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 357. ♦ A determina proporția după care o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. A doza zahărul din sînge. ♦ A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect.

dozá (a ~) vb., ind. prez. 3 dozeáză

dozá vb., ind. prez. 1 sg. dozéz, 3 sg. și pl. dozeáză

DOZÁ vb. 1. a potrivi, a proporționa. (A ~ substanțele într-un amestec.) 2. a grada, a nuanța. (A-și ~ efectele.)

DOZÁ vb. I. tr. A indica, a pune în anumite proporții substanțele din care se face un amestec; (p. ext.) a distribui într-un anumit fel elementele unui tot. [< fr. doser].

DOZÁ vb. tr. 1. a stabili proporțiile dintre constituenții unui amestec; a distribui într-un anumit fel elementele unui tot. 2. (fig.) a folosi ceva în proporții judicioase, echilibrate. (< fr. doser)

A DOZÁ ~éz tranz. 1) (substanțe sau materiale) A potrivi într-o doză justă, pentru a forma un amestec. 2) (componentele unui tot) A distribui după o anumită doză. 3) (lucruri, vorbe, acțiuni) A folosi în doze judicioase. /<fr. doser

* dozá v. tr. (d. doză; fr. doser). Determin doza orĭ dozele unuĭ medicament de luat într’o singură dată.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DOZÁRE s. 1. dozaj, potrivire, proporționare. (~ substanțelor într-un amestec.) 2. dozaj, gradare, nuanțare. (~ efectelor.)

Intrare: doza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) doza dozare dozat dozând singular plural
dozea dozați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dozez (să) dozez dozam dozai dozasem
a II-a (tu) dozezi (să) dozezi dozai dozași dozaseși
a III-a (el, ea) dozea (să) dozeze doza doză dozase
plural I (noi) dozăm (să) dozăm dozam dozarăm dozaserăm, dozasem*
a II-a (voi) dozați (să) dozați dozați dozarăți dozaserăți, dozaseți*
a III-a (ei, ele) dozea (să) dozeze dozau doza dozaseră
Intrare: dozare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dozare dozarea
plural dozări dozările
genitiv-dativ singular dozări dozării
plural dozări dozărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)