18 definiții pentru desluși

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESLUȘI, deslușesc, vb. IV. 1. Tranz. A distinge, a deosebi un sunet sau un zgomot (dintr-o larmă de zgomote); a auzi. 2. Tranz. A distinge, a recunoaște, a observa, a vedea (în semiîntuneric sau într-un spațiu slab luminat). ♦ (Despre lumină) A face să apară clar conturul lucrurilor. 3. Tranz. A desprinde dintr-un complex de idei, a limpezi, a lămuri, a clarifica o problemă, o idee etc. ♦ Refl. (Despre idei, probleme) A deveni limpede, explicit; a se clarifica. ♦ Tranz. A explica, a da lămuriri, a face pe cineva să priceapă ceva. ♦ Refl. A se lămuri, a se edifica (asupra unui lucru); a înțelege. – Din bg. doslušam.

DESLUȘI, deslușesc, vb. IV. 1. Tranz. A distinge, a deosebi un sunet sau un zgomot (dintr-o larmă de zgomote); a auzi. 2. Tranz. A distinge, a recunoaște, a observa, a vedea (în semiîntuneric sau într-un spațiu slab luminat). ♦ (Despre lumină) A face să apară clar conturul lucrurilor. 3. Tranz. A desprinde dintr-un complex de idei, a limpezi, a lămuri, a clarifica o problemă, o idee etc. ♦ Refl. (Despre idei, probleme) A deveni limpede, explicit; a se clarifica. ♦ Tranz. A explica, a da lămuriri, a face pe cineva să priceapă ceva. ♦ Refl. A se lămuri, a se edifica (asupra unui lucru); a înțelege. – Din bg. doslušam.

desluși [At: CANTEMIR, HR. 136 / V: (înv) dăs~, dos~, (reg) ~sclu~, (îvr) dosloși[1] / Pzi: esc / E: bg дослушать] 1 vt (C.i. un sunet, un zgomot) A distinge. 2 vt (Pex) A auzi. 3 vt A vedea în semiîntuneric sau într-un spațiu slab luminat. 4 vt (Subiectul este o sursă de lumină) A face să apară clar conturul Si: a contura. 5 vt (C.i. idei, probleme, noțiuni etc.) A desprinde dintr-un complex (de idei, probleme, noțiuni etc). 6 vt (Pex) A face să devină clar, limpede, explicit Si: a clarifica, a elucida, a lămuri. 7 vr (D. idei, probleme) A deveni limpede, explicit Si: a clarifica. 8 vt (C.i. omul) A face să înțeleagă Si: a lămuri. 9 vr A se lămuri asupra unui lucru, fapt etc. Si: a-și explica, a înțelege. 10-11 vtr A (se) desprinde clar. 12 vt A descifra. 13 vt (Înv) A citi. modificată

  1. În original, probabil incorect: V. dasluși,... doslosi. Pentru familia de cuvinte desluși, deslușire, deslușit1, deslușit2, deslușitor lipsesc multe dintre trimiterile inverse (de la variante la formele principale). — cata

DESLUȘI, deslușesc, vb. IV. Tranz. 1. A distinge, a deosebi, a prinde cu urechea; a auzi. Dintre toate tunurile care trăgeau... Filipoiu desluși unul cu un geamăt sec. CAMILAR, N. I 297. Din cauza lacrimilor nu mai desluși cuvintele. SAHIA, N. 90. 2. A distinge, a deosebi, a recunoaște, a percepe (cu ochii); a vedea, a observa în semiîntuneric sau într-o lumină slabă. Cu ochii ațintiți prin noaptea sumbră, Deslușim Urcînd spre noi o umbră. CAMIL PETRESCU, V. 46. Cînd m-am ridicat în sus, doi haidamaci sar de după colibă-n fața mea. Eu, buimac nițel de somn, nu i-am putut desluși deodată bine. SANDU-ALDEA, U. P. 104. ◊ Fig. Azi le-aș putea desluși [faptele], numai dacă mi s-ar vopsi în alb cele mai bune și în negru cele rele. CAMIL PETRESCU, T. I 356. ◊ Refl. impers. În livadă se deslușiră în curînd pomii încărcați de floare. SADOVEANU, O. V. 417. La stînga se deslușea mai bine incendiul de la Lespezi, parcă s-ar fi apropiat și s-ar fi înviorat. REBREANU, R. II 159. ♦ A scoate la lumină, a face să iasă în evidență, a reliefa. Focul... lumina omul, deslușea amănunțimile. CONTEMPORANUL, VII 194. ♦ A descifra, a citi. Gîngăvea glasul celui mai vechi dintre baci, deslușind cu caznă slovele ceaslovului. CAMILAR, T. 14. 3. A desprinde dintr-un complex de idei, a descurca, a clarifica, a lămuri, a limpezi, a înțelege. Vorbea cu ironie despre stăruințele mele de a desluși chestia influenței mediului asupra artistului. GHEREA, ST. CR. II 16. ◊ (Cu pronumele în dativ) Mehmet Padișah... dorea pe Rabia Gülnuk, fără a-și putea încă desluși dacă făgăduința pe care o dăduse privea o moarte de om ori un colan de mărgăritare. SADOVEANU, Z. C. 275. Niciodată n-am putut să-mi deslușesc lămurit aceste două cuvinte: moarte și nimicire. RUSSO, O. 136. ◊ Refl. (Subiectul este lucrul clarificat) Toate i se deslușiră și-i veni în minte popasul în colonie. SADOVEANU, P. M. 244. După cîtva timp, un gînd se desluși bine în mintea lui. SANDU-ALDEA, U. P. 180. Cîte lucruri, neînțelese bine pe-atunci, i se deslușeau acum în minte. VLAHUȚĂ, O. A. III 14. ♦ Refl. A se lămuri, a se clarifica (asupra unui lucru). Afurisita de gramatică îmi scoate peri albi... poate cu tine, care ai trecut pe la părintele Duhu, să mă pot desluși. CREANGĂ, A. 87. ♦ (Complementul indică lucrul explicat) A explica, a face pe cineva să priceapă. Pantalemon se așezase pe bancă și-i deslușea agitat faptele sale lui Micluț. DUMITRIU, V. L. 80. Sava ne desluși între altele că nevasta e la ogor, că a prins-o acolo furtuna și că trebuie să pice dintr-o clipă în alta. C. PETRESCU, S. 30. ◊ (Complementul indică persoana căreia i se explică) Pe Roșul ți-am dăruit, Dar nu mi te-am deslușit Că nu-l poate-ncălica Decît stăpîn’su, Corbea. TEODORESCU, P. P. 530.

A DESLUȘI ~esc tranz. 1) (ființe, lucruri, sunete) A identifica după anumite semne caracteristice (de altele de același fel); a distinge; a discerne; a deosebi; a desprinde; a diferenția. 2) (probleme, chestiuni, situații confuze) A face clar; a lămuri; a limpezi; a clarifica; a elucida. 3) (texte scrise într-o limbă străină) A face înțeles; a descifra. /<bulg. doslušam

deslușì v. a explica, a elucida. [Rus. DOSLUŠATl].

dosloși v vz desluși[1] modificată

  1. În original, probabil greșit: dosloți v vz desluți cata

dosluși v vz desluși[1] modificată

  1. În original, posibilă greșeală de tipar: dosluți v vz desluți LauraGellner

deslușésc v. tr. (rus. do-slúšatĭ, a auzi, a asculta pînă la urmă, d. vsl. sluti-slovon-slyšati-slyšon. Cp. cu destoĭnic, îld. do-. V. slugă, slavă, slovă). Disting, deosebesc (cu urechea, cu ochĭu): a desluși vorbele uneĭ limbĭ, o scrisoare ștearsă. Lămuresc, clarific, explic: deslușește-mĭ această problemă. Lămuresc, fac să priceapă: deslușește-mă! V. descifrez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

desluși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deslușesc, 3 sg. deslușește, imperf. 1 deslușeam; conj. prez. 1 sg. să deslușesc, 3 să deslușească

desluși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deslușesc, imperf. 3 sg. deslușea; conj. prez. 3 deslușească

desluși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deslușesc, imperf. 1 sg. deslușea; conj. prez. 3 sg. și pl. deslușească

deslușesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESLUȘI vb. 1. v. distinge. 2. v. profila. 3. v. deosebi. 4. v. auzi. 5. v. lămuri. 6. v. rezolva.

DESLUȘI vb. 1. a distinge, a percepe, (rar) a pricepe. (Se făcuse ziuă și ~ bine obiectele.) 2. a se contura, a se delimita, a se desena, a se distinge, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina apusului.) 3. a deosebi, a diferenția, a discerne, a discrimina, a distinge, (înv. și pop.) a osebi, (Ban., Transilv. și Maram.) a deschilini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu ușurință culorile.) 4. a auzi. (~ un strigăt prin ploaie.) 5. a (se) clarifica, a (se) descurca, a (se) elucida, a (se) explica, a (se) lămuri, a (se) limpezi, a (se) preciza, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) răspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) descîlci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.) 6. a clarifica, a descifra, a dezlega, a explica, a lămuri, a limpezi, a rezolva, a soluționa. (A ~ enigma.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

desluși (deslușesc, deslușit), vb. – A distinge, a recunoaște. – 2. A lămuri, a explica. Sl. (rus.) doslušati „a asculta pînă la sfîrșit” (Cihac, II, 100; Candrea; Scriban), cu schimbare de pref. ca în desăvîrși sau destoinic.Der. deslușit, adv. (clar); deslușitor, adj. (explicativ); deslușeală, s. f. (explicație, lămurire); nedeslușit, adj. (obscur; adv., neclar).

Intrare: desluși
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desluși
  • deslușire
  • deslușit
  • deslușitu‑
  • deslușind
  • deslușindu‑
singular plural
  • deslușește
  • deslușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deslușesc
(să)
  • deslușesc
  • deslușeam
  • deslușii
  • deslușisem
a II-a (tu)
  • deslușești
(să)
  • deslușești
  • deslușeai
  • deslușiși
  • deslușiseși
a III-a (el, ea)
  • deslușește
(să)
  • deslușească
  • deslușea
  • desluși
  • deslușise
plural I (noi)
  • deslușim
(să)
  • deslușim
  • deslușeam
  • deslușirăm
  • deslușiserăm
  • deslușisem
a II-a (voi)
  • deslușiți
(să)
  • deslușiți
  • deslușeați
  • deslușirăți
  • deslușiserăți
  • deslușiseți
a III-a (ei, ele)
  • deslușesc
(să)
  • deslușească
  • deslușeau
  • desluși
  • deslușiseră
dăsluși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dosluși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dosloși
  • dosloșire
  • dosloșit
  • dosloșitu‑
  • dosloșind
  • dosloșindu‑
singular plural
  • dosloșește
  • dosloșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dosloșesc
(să)
  • dosloșesc
  • dosloșeam
  • dosloșii
  • dosloșisem
a II-a (tu)
  • dosloșești
(să)
  • dosloșești
  • dosloșeai
  • dosloșiși
  • dosloșiseși
a III-a (el, ea)
  • dosloșește
(să)
  • dosloșească
  • dosloșea
  • dosloși
  • dosloșise
plural I (noi)
  • dosloșim
(să)
  • dosloșim
  • dosloșeam
  • dosloșirăm
  • dosloșiserăm
  • dosloșisem
a II-a (voi)
  • dosloșiți
(să)
  • dosloșiți
  • dosloșeați
  • dosloșirăți
  • dosloșiserăți
  • dosloșiseți
a III-a (ei, ele)
  • dosloșesc
(să)
  • dosloșească
  • dosloșeau
  • dosloși
  • dosloșiseră
descluși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desluși, deslușescverb

  • 1. A distinge, a deosebi un sunet sau un zgomot (dintr-o larmă de zgomote). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dintre toate tunurile care trăgeau... Filipoiu desluși unul cu un geamăt sec. CAMILAR, N. I 297. DLRLC
    • format_quote Din cauza lacrimilor nu mai desluși cuvintele. SAHIA, N. 90. DLRLC
  • 2. A distinge, a recunoaște, a observa, a vedea (în semiîntuneric sau într-un spațiu slab luminat). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu ochii ațintiți prin noaptea sumbră, Deslușim Urcînd spre noi o umbră. CAMIL PETRESCU, V. 46. DLRLC
    • format_quote Cînd m-am ridicat în sus, doi haidamaci sar de după colibă-n fața mea. Eu, buimac nițel de somn, nu i-am putut desluși deodată bine. SANDU-ALDEA, U. P. 104. DLRLC
    • format_quote figurat Azi le-aș putea desluși [faptele], numai dacă mi s-ar vopsi în alb cele mai bune și în negru cele rele. CAMIL PETRESCU, T. I 356. DLRLC
    • format_quote reflexiv impersonal În livadă se deslușiră în curînd pomii încărcați de floare. SADOVEANU, O. V. 417. DLRLC
    • format_quote reflexiv impersonal La stînga se deslușea mai bine incendiul de la Lespezi, parcă s-ar fi apropiat și s-ar fi înviorat. REBREANU, R. II 159. DLRLC
    • 2.1. (Despre lumină) A face să apară clar conturul lucrurilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: reliefa
      • format_quote Focul... lumina omul, deslușea amănunțimile. CONTEMPORANUL, VII 194. DLRLC
    • 2.2. Citi, descifra. DLRLC
      • format_quote Gîngăvea glasul celui mai vechi dintre baci, deslușind cu caznă slovele ceaslovului. CAMILAR, T. 14. DLRLC
  • 3. A desprinde dintr-un complex de idei, a limpezi, a lămuri, a clarifica o problemă, o idee etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vorbea cu ironie despre stăruințele mele de a desluși chestia influenței mediului asupra artistului. GHEREA, ST. CR. II 16. DLRLC
    • format_quote Mehmet Padișah... dorea pe Rabia Gülnuk, fără a-și putea încă desluși dacă făgăduința pe care o dăduse privea o moarte de om ori un colan de mărgăritare. SADOVEANU, Z. C. 275. DLRLC
    • format_quote Niciodată n-am putut să-mi deslușesc lămurit aceste două cuvinte: moarte și nimicire. RUSSO, O. 136. DLRLC
    • 3.1. reflexiv (Despre idei, probleme) A deveni limpede, explicit; a se clarifica. DEX '09 DEX '98
      sinonime: clarifica
      • format_quote Toate i se deslușiră și-i veni în minte popasul în colonie. SADOVEANU, P. M. 244. DLRLC
      • format_quote După cîtva timp, un gînd se desluși bine în mintea lui. SANDU-ALDEA, U. P. 180. DLRLC
      • format_quote Cîte lucruri, neînțelese bine pe-atunci, i se deslușeau acum în minte. VLAHUȚĂ, O. A. III 14. DLRLC
    • 3.2. A da lămuriri, a face pe cineva să priceapă ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: explica
      • format_quote Pantalemon se așezase pe bancă și-i deslușea agitat faptele sale lui Micluț. DUMITRIU, V. L. 80. DLRLC
      • format_quote Sava ne desluși între altele că nevasta e la ogor, că a prins-o acolo furtuna și că trebuie să pice dintr-o clipă în alta. C. PETRESCU, S. 30. DLRLC
      • format_quote Pe Roșul ți-am dăruit, Dar nu mi te-am deslușit Că nu-l poate-ncălica Decît stăpîn’su, Corbea. TEODORESCU, P. P. 530. DLRLC
    • 3.3. reflexiv A se lămuri, a se edifica (asupra unui lucru). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Afurisita de gramatică îmi scoate peri albi... poate cu tine, care ai trecut pe la părintele Duhu, să mă pot desluși. CREANGĂ, A. 87. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.