dosadă¹ sf [At: BARONZI, L. 98 / Pl: ? / E: nct] (Îrg) Closet.

dosadă² sf [At: PSALT. 172/29 / Pl: ~săzi, ~sadi / E: vsl досада] (Îvp) 1 Insultă gravă. 2 Supărare. 3 Mâhnire. 4 Nedreptate. 5 Persecuție. 6 Chin. 7 Pedeapsă.

DOSADĂ s. f. (Învechit, popular și arhaizant) 1. Mîhnire, întristare, amărăciune. Mă suii pe munți de piatră Să-mi văd mumă, Să-mi văd tată, Plin de dor și de dosadă. TEODORESCU, P. P. 284. 2. Insultă, ocară. Pîrcălabe, străjuiește-l! Vreau de obște să se vadă cum Vlad Basarab voievodul pedepsește o dosadă. DAVILA, V. V. 95.

DOSADĂ s. f. (Înv. și arh.) 1. Mîhnire, întristare. 2. Insultă, ocară. – Slav (v. sl. dosada).

dosadă f. mâhnire, amărăciune nespusă: plin de dor și de dosadă POP. [Slav. DOSADA].

dosádă f., pl. azĭ (vsl. dosada, ofensă; rus. dosáda, întristare). Vechĭ. Chin, suferință. Mustrare. Azĭ. Vest. Mare întristare.

DOSADĂ s. v. afront, durere, injurie, insultă, întristare, jignire, mâhnire, ocară, ofensă, rușine, umilință.

dosadă s. v. AFRONT. DURERE. INJURIE. INSULTĂ. ÎNTRISTARE. JIGNIRE. MÎHNIRE. OCARĂ. OFENSĂ. RUȘINE. UMILINȚĂ.

dosadă (-ăzi), s. f. – Necaz, supărare, durere. Sl. (bg.) dosada (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 182; Cihac 100). Sec. XVII, înv. – Der. dosădi, vb. (a chinui, a supăra, a întrista), din sl. dosaditi; dosăditură, s. f. (chin, suferință); dosăditor, adj. (urmăritor).