DOSADĂ s. f. (Învechit, popular și arhaizant) 1. Mîhnire, întristare, amărăciune. Mă suii pe munți de piatră Să-mi văd mumă, Să-mi văd tată, Plin de dor și de dosadă. TEODORESCU, P. P. 284. 2. Insultă, ocară. Pîrcălabe, străjuiește-l! Vreau de obște să se vadă cum Vlad Basarab voievodul pedepsește o dosadă. DAVILA, V. V. 95.