2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dorovăít, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~iți, ~e / E: dorovăi] (Reg) 1 Hodorogit Cf dorovăi (3). 2 (D. persoane) Obosit.

dorovăí [At: BUGNARIU, N. / V: odo~ / Pzi: ~ésc / E: nct] 1 vi (Trs) A deretica. 2 vi (Spc) A face curățenie în casă în ajun de sărbători. 3-4 vtr (Reg; d. obiecte casnice, casă) A (se) hodorogi. 5-6 vtr (Reg; d. tencuială) A se coșcovi și a cădea. 7 vr (Îrg; d. persoane) A obosi.

dorovăĭésc și -oĭésc v. tr. (rudă cu dîrvală). Vest. Deteriorez, uzez, hodorogesc, slăbesc: căruță dorovăită, picĭoare dorovăite. V. dărîn.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOROVĂÍ vb. v. dărăpăna, degrada, măcina, părăgini, ruina, strica.

dorovăi vb. v. DĂRĂPĂNA. DEGRADA. MĂCINA. PĂRĂGINI. RUINA. STRICA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dorovăí (-ăésc, -ít), vb. – A epuiza, a obosi, a uza. Pare creație expresivă, cf. ciorovăi, sporovăi, (după Scriban, în legătură cu dîrvăli). În Trans.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dorovăí, dorovăiesc, (dorvăi, dorovoi), vb. tranz. – (reg.) A face curățenie în casă în ajun de sărbători (Papahagi, 1925): „Au deschis iar Casa dracilor, au dorovoit-o, au făcut acolo loc de șezătoare și de joc” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 146). În Maramureșul din dreapta Tisei e atestată forma dorvăi „a face curățenie” (DRT). – Et. nec. (MDA).

dorovăí, dorovăiesc, vb. tranz. – A face curățenie în casă în ajun de sărbători (Papahagi 1925). În Maramureșul din dreapta Tisei e atestată forma dorvăi „a face curățenie” (DRT). – Et. nec. (MDA).

Intrare: dorovăit
dorovăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dorovăit
  • dorovăitul
  • dorovăitu‑
  • dorovăi
  • dorovăita
plural
  • dorovăiți
  • dorovăiții
  • dorovăite
  • dorovăitele
genitiv-dativ singular
  • dorovăit
  • dorovăitului
  • dorovăite
  • dorovăitei
plural
  • dorovăiți
  • dorovăiților
  • dorovăite
  • dorovăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dorovăi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dorovăi
  • dorovăire
  • dorovăit
  • dorovăitu‑
  • dorovăind
  • dorovăindu‑
singular plural
  • dorovăiește
  • dorovăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dorovăiesc
(să)
  • dorovăiesc
  • dorovăiam
  • dorovăii
  • dorovăisem
a II-a (tu)
  • dorovăiești
(să)
  • dorovăiești
  • dorovăiai
  • dorovăiși
  • dorovăiseși
a III-a (el, ea)
  • dorovăiește
(să)
  • dorovăiască
  • dorovăia
  • dorovăi
  • dorovăise
plural I (noi)
  • dorovăim
(să)
  • dorovăim
  • dorovăiam
  • dorovăirăm
  • dorovăiserăm
  • dorovăisem
a II-a (voi)
  • dorovăiți
(să)
  • dorovăiți
  • dorovăiați
  • dorovăirăți
  • dorovăiserăți
  • dorovăiseți
a III-a (ei, ele)
  • dorovăiesc
(să)
  • dorovăiască
  • dorovăiau
  • dorovăi
  • dorovăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)