7 definiții pentru dorobănțime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOROBĂNȚÍME s. f. (Înv.) Mulțime de dorobanți (1); totalitatea dorobanților. – Dorobanț + suf. -ime.

DOROBĂNȚÍME s. f. (Înv.) Mulțime de dorobanți (1); totalitatea dorobanților. – Dorobanț + suf. -ime.

dorobănțíme sf [At: CADE / Pl: (rar) ~mi / E: dorobanț + -ime] 1 Mulțime de dorobanți. 2 Ceată de dorobanți. 3 Totalitatea dorobanților.

DOROBĂNȚÍME s. f. (Învechit) Mulțime, ceată de dorobanți (1); totalitatea soldaților dintr-o armată. Cînd dădu iureș pe urmă dorobănțimea, să-i prindă cu arcanul, ei răcniră pînă la cer și o alungară cu coase și cu furci. PAS, L. I 176.

dorobănțíme f. Totalitatea dorobanților.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dorobănțíme s. f., g.-d. art. dorobănțímii

dorobănțíme s. f., g.-d. art. dorobănțímii

Intrare: dorobănțime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dorobănțime
  • dorobănțimea
plural
genitiv-dativ singular
  • dorobănțimi
  • dorobănțimii
plural
vocativ singular
plural

dorobănțime

  • 1. învechit Mulțime de dorobanți; totalitatea dorobanților.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cînd dădu iureș pe urmă dorobănțimea, să-i prindă cu arcanul, ei răcniră pînă la cer și o alungară cu coase și cu furci. PAS, L. I 176.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dorobanț + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09