2 intrări

O definiție

DORLOTÁ vb. tr. a alinta, a răsfăța, a cocoloși (pe cineva). (< fr. dorloter)

Intrare: dorlota
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dorlota dorlotare dorlotat dorlotând singular plural
dorlotea dorlotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dorlotez (să) dorlotez dorlotam dorlotai dorlotasem
a II-a (tu) dorlotezi (să) dorlotezi dorlotai dorlotași dorlotaseși
a III-a (el, ea) dorlotea (să) dorloteze dorlota dorlotă dorlotase
plural I (noi) dorlotăm (să) dorlotăm dorlotam dorlotarăm dorlotaserăm, dorlotasem*
a II-a (voi) dorlotați (să) dorlotați dorlotați dorlotarăți dorlotaserăți, dorlotaseți*
a III-a (ei, ele) dorlotea (să) dorloteze dorlotau dorlota dorlotaseră
Intrare: dorlotat
dorlotat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dorlotat dorlotatul dorlota dorlotata
plural dorlotați dorlotații dorlotate dorlotatele
genitiv-dativ singular dorlotat dorlotatului dorlotate dorlotatei
plural dorlotați dorlotaților dorlotate dorlotatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)