2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DORIÁN, -Ă, dorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație stabilită în Antichitate în Pelopones, în Grecia insulară și pe coastele Asiei Mici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține dorienilor (1), privitor la dorieni; doric. [Pr.: -ri-an] – Din fr. dorien.

dorian, ~ă [At: DEX / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr dorien] 1 smp Populație stabilită în Antichitate în Peloponez, în Grecia insulară și pe coastele Asiei Mici. 2 smf Persoană care aparține populației doriene (1). 3 a Care aparține dorienilor (1) Si: doric (1). 4 a Referitor la dorieni (1) Si: doric (2).

DORIÁN, -Ă, dorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație stabilită în antichitate în Pelopones, în Grecia insulară și pe coastele Asiei Mici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține dorienilor (1), privitor la dorieni; doric. [Pr.: -ri-an] – Din fr. dorien.

DORIÁN, -Ă adj. propriu dorienilor, populație din Doriada (Grecia). ◊ (s. n.) dialect al limbii grecești vechi. (< fr. dorien)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. doriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. doriánă, pl. doriéne

dorián s. m., adj. m. (sil. -ri-an), pl. doriéni (sil. -ri-eni); f. sg. doriánă, g.-d. art. doriénei, pl. doriéne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

dorián adj. n. (În sintagma) Glas dorian = o altă denumire pentru glasul (ehul) I în muzica bisericească psaltică. – Din gr. dorios.

Intrare: doriană
  • silabație: do-ri-a-nă
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doria
  • doriana
plural
  • doriene
  • dorienele
genitiv-dativ singular
  • doriene
  • dorienei
plural
  • doriene
  • dorienelor
vocativ singular
plural
Intrare: dorian (adj.)
dorian1 (adj.) adjectiv
  • silabație: do-ri-an
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dorian
  • dorianul
  • dorianu‑
  • doria
  • doriana
plural
  • dorieni
  • dorienii
  • doriene
  • dorienele
genitiv-dativ singular
  • dorian
  • dorianului
  • doriene
  • dorienei
plural
  • dorieni
  • dorienilor
  • doriene
  • dorienelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dorian (adj.)

etimologie:

dorian, -ă (persoană) dorian doriană

  • 1. (la) plural Populație stabilită în Antichitate în Pelopones, în Grecia insulară și pe coastele Asiei Mici.
    surse: DEX '09
    • 1.1. (la) singular Persoană care aparține acestei populații.
      surse: DEX '09

etimologie: