2 intrări

9 definiții

donór sm, a [At: DEX / Pl: ~i / E: eg donor, fr donneur] 1-2 (Atom) care cedează electroni acceptorului. 3-4 (Blg) (Individ) care cedează celule, cromozomi etc.

DONÓR, -OÁRE, donori, -oare, s. m., adj. 1. S. m. (Fiz.) Atom tri- sau pentavalent care, introdus într-un semiconductor, cedează electroni acceptorului. 2. S. m. (Biol.) Individ care cedează celule, cromozomi etc. 3. Adj. (Despre atomi) Care poate ceda electroni. – Din fr. donneur, engl. donor.

DONÓR, donori, s. m. 1. (Fiz.) Atom pentavalent care, introdus într-un semiconductor, cedează electroni acceptorului. 2. (Biol.) Individ care cedează celule, cromozomi etc. – Din fr. donneur, engl. donor.

donór1 adj. m., pl. donóri; f. sg. și pl. donoáre

donór2 s. m., pl. donóri

donór adj. m., s. m., pl. donóri; f. sg. și pl. donoáre

DONÓR, OÁRE s.m. și f. Donator. // adj., s.m. (Atom de natură străină) care poate ceda un electron în masa unui semiconductor. [< fr. donneur].

DONÓR, -OÁRE I. s. m. f. donator. II. s. m. 1. atom străin în masa unui semiconductor care cedează electroni. 2. (biol.) individ care cedează celule, cromozomi etc. (< fr. donneur, engl. donor)

DONÓR ~i m. biol. Individ care cedează celule. /<fr. donneur, engl. donor

Intrare: donor (adj.)
donor adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular donor donorul donoare donoarea
plural donori donorii donoare donoarele
genitiv-dativ singular donor donorului donoare donoarei
plural donori donorilor donoare donoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: donoare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular donoare donoarea
plural donoare donoarele
genitiv-dativ singular donoare donoarei
plural donoare donoarelor
vocativ singular
plural