13 definiții pentru dondăni dondăi drondăni

dondăní vit [At: CREANGĂ, GL. / V: ~ăí, dăn~, dron~ / Pzi: ~nésc, 3 ~ne / E: fo, cf donda] 1-2 (Mol) A vorbi încet. 3-4 (Mol) A mormăi (de ciudă). 5-6 (Mol) A murmura. 7-8 (Mol) A flecări. 9-10 (Fșa) A fredona. 11-12 (Înv) A ocărî. 13-14 (Înv) A bate la cap.

DONDĂNÍ, dondănesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. și tranz. A bombăni, a mormăi, a bodogăni. ♦ A spune vorbe fără legătură. ♦ Tranz. (Rar) A bate pe cineva la cap, a-l pisa. 2. Tranz. A flecări, a îndruga. [Var.: dondăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DONDĂNÍ, dondănesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. și tranz. A bombăni, a mormăi, a bodogăni. ♦ A spune vorbe fără legătură. ♦ Tranz. (Rar) A bate pe cineva la cap, a-l pisa. 2. Tranz. A flecări, a îndruga. [Var.: dondăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

DONDĂNÍ, dondănesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi singur, încet și nedeslușit, (mai ales pentru a-și arăta o nemulțumire); a bombăni, a bodogăni, a mormăi. Și tot așa dondănind el din gură, iaca se trezește dinaintea lui c-un drac, ce ieșise din iaz. CREANGĂ, P. 48. ◊ Tranz. Omul cu planete sosește tîrziu, legănîndu-se. S-a oprit la cîrciumă, e vesel, dondăne ceva fără șir. C. PETRESCU, Î. II 122. ♦ A spune vorbe fără legătură; a învăța pe de rost o lecție, repetînd-o de obicei cu voce scăzută și fără a înțelege, a memoriza mecanic. Unii dondăneau ca nebunii, pînă-i apuca amețeală. CREANGĂ, A. 84. ♦ Tranz. (Rar, determinat prin «la cap») A bate pe cineva la cap, a-l bodogăni, a-l pisa. Duminica trecută am fost eu să-l văd pe buniculțipa la el bunica... ÎI dondănea la cap. STANCU, D. 251. 2. Tranz. A spune vorbe de clacă, a îndruga verzi și uscate; a flecări, a palavragi. În sfîrșit, ce-or fi mai dondănit ei și cît or mai fi dondănit, că numai iată se face ziuă! CREANGĂ, P. 255. Odată mergeau pe drum patru oameni. Cum dondăneau ei ba unele, ba altele, iată zăresc venind spre ei o comoară. ȘEZ. XVII 226. 3. Tranz. (Neobișnuit) A cînta încetișor, în surdină; a fredona. Cei doi cai de la căruță pășteau liniștiți troscotul șanțului, în timp ce căruțașul, dondănind un cîntec, îi ștergea de sudoare cu un șomoiog de paie. CAMILAR, N. I 435. ◊ Intranz. Viu între acoperișuri era doar glasul moșului Chiril, care sfîrșise treaba și se așezase la poarta așezărilor popești, dondănind din fluier și din cuvînt. CAMILAR, N. I 331. – Prez. ind. și: pers. 3 sg. dóndăne. – Variantă: dondăí (CREANGĂ, P. 59) vb. IV.

dondăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dondănésc, imperf. 3 sg. dondăneá; conj. prez. 3 dondăneáscă

DONDĂNÍ vb. v. bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăní, bolborosi, bombăni, boscorodi, cicăli, dăscăli, flecări, gângăvi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, mormăi, murmura, pălăvrăgi, plictisi, sâcâi, sporovăi, trăncăni.

A DONDĂNÍ ~ésc pop. 1. intranz. 1) A vorbi încet și nedeslușit în semn de nemulțumire; a bombăni; a bodogăni; a mormăi. 2) A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a flecări; a trăncăni. 2. tranz. (persoane) A deranja întruna repetând insistent același lucru; a necăji; a plictisi; a pisa. /Onomat.

dondănì v. Mold. a mormăi: tot așa dondăni el din gură CR. [Onomatopee: don! don! exprimând sunetul clopotelor (cf. dăndănì)].

DONDĂÍ vb. IV v. dondăni.

dondăneálă, -nésc V. bombăn-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dondăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dondănésc, imperf. 3 sg. dondăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. dondăneáscă

dondăni vb. v. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. CICĂLI. DĂSCĂLI. FLECĂRI. GÎNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÎNA. MÎRÎI. MOLFĂI. MORMĂI. MURMURA. PĂLĂVRĂGI. PLICTISI. SÎCÎI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

Intrare: dondăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dondăni
  • dondănire
  • dondănit
  • dondănitu‑
  • dondănind
  • dondănindu‑
singular plural
  • dondănește
  • dondăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dondănesc
(să)
  • dondănesc
  • dondăneam
  • dondănii
  • dondănisem
a II-a (tu)
  • dondănești
(să)
  • dondănești
  • dondăneai
  • dondăniși
  • dondăniseși
a III-a (el, ea)
  • dondănește
(să)
  • dondănească
  • dondănea
  • dondăni
  • dondănise
plural I (noi)
  • dondănim
(să)
  • dondănim
  • dondăneam
  • dondănirăm
  • dondăniserăm
  • dondănisem
a II-a (voi)
  • dondăniți
(să)
  • dondăniți
  • dondăneați
  • dondănirăți
  • dondăniserăți
  • dondăniseți
a III-a (ei, ele)
  • dondănesc
(să)
  • dondănească
  • dondăneau
  • dondăni
  • dondăniseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dondăi
  • dondăire
  • dondăit
  • dondăitu‑
  • dondăind
  • dondăindu‑
singular plural
  • dondăiește
  • dondăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dondăiesc
(să)
  • dondăiesc
  • dondăiam
  • dondăii
  • dondăisem
a II-a (tu)
  • dondăiești
(să)
  • dondăiești
  • dondăiai
  • dondăiși
  • dondăiseși
a III-a (el, ea)
  • dondăiește
(să)
  • dondăiască
  • dondăia
  • dondăi
  • dondăise
plural I (noi)
  • dondăim
(să)
  • dondăim
  • dondăiam
  • dondăirăm
  • dondăiserăm
  • dondăisem
a II-a (voi)
  • dondăiți
(să)
  • dondăiți
  • dondăiați
  • dondăirăți
  • dondăiserăți
  • dondăiseți
a III-a (ei, ele)
  • dondăiesc
(să)
  • dondăiască
  • dondăiau
  • dondăi
  • dondăiseră
drondăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)