2 intrări
11 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (1)
- relaționale (1)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
donată sf [At: LTR2 / Pl: ~te / E: fr donat] Tipăritură anterioară apariției tiparului actual, realizată cu clișee gravate în lemn și acoperite cu cerneală.
DONATĂ s.f. Nume dat cărților tipărite înainte de invenția tiparului, a căror imprimare se făcea cu clișee gravate în lemn și acoperite cu cerneală. [< (Aelius) Donatus – gramatic latin].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DONATĂ s. f. nume dat cărților tipărite înainte de invenția tiparului, a căror imprimare se făcea cu clișee gravate în lemn și acoperite cu cerneală. (< /Aelius/ Donatus, gramatic lat.)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DONATĂ ~e f. Carte imprimată cu clișee gravate în lemn și acoperite cu cerneală. /Din Donatus n. pr.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DONA, donez, vb. I. Tranz. A face o donație, a dărui un bun. – Din fr. donner, lat. donare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DONA vb. I. tr. A face o donație; a dărui. [< fr. donner, it., lat. donare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DONA ~ez tranz. (bunuri materiale) A pune la dispoziție, printr-o donație; a aduce în dar; a dărui; a da. /<fr. donner, lat. donare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dona vb., ind. prez. 1 sg. donez, 3 sg. și pl. donează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DONA vb. a da, a dărui, (înv.) a dănui. (A ~ un bun azilului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dona (-nez, -at), vb. – A dărui, a face o donație. Lat. donare (sec. XIX). – Der. donator, s. m. (persoană căreia i se face o donație); donativ, s. n. (donație); donator, s. m. (persoană care donează); donați(un)e, s. f., din fr.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DONAT, Ion (1909-1988, n. Craiova), istoric român. Cercetări în domeniul geografiei istorice și în toponimie („Datele principale din istoria Olteniei”, „Satele lui Mihai Viteazul”, „L’Analyse geografique dans l’histoire”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
donată, donatesubstantiv feminin
- 1. Nume dat cărților tipărite înainte de invenția tiparului, a căror imprimare se făcea cu clișee gravate în lemn și acoperite cu cerneală. DN
etimologie:
- (Aelius) Donatus – gramatic latin DN
dona, donezverb
-
- La sfîrșit ne mai trage și chiulul și donează averea vreunui spital sau vreunei biserici! DUMITRIU, B. F. 42. DLRLC
-
etimologie:
- donner DEX '09 DEX '98 DN
- donare DEX '09 DEX '98 DN