opțiuni
  • info

5 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DONA, donez, vb. I. Tranz. A face o donație, a dărui un bun. – Din fr. donner, lat. donare.

DONA, donez, vb. I. Tranz. A face o donație, a dărui un bun. – Din fr. donner, lat. donare.

dona1 sf [At: AR (1829), 471/8 / S și: donna / P: donia / E: it donna, sp doña] Titlu de onoare dat femeilor (nobile) în Spania, Portugalia și țările Americii Latine, care precedă numele de botez.

dona2 [At: MAIORESCU, CRITICE, 603 / Pzi: ~nez / E: fr donner, lat donare] 1-2 vtr (C.i. bunuri materiale) A dărui. 3-4 vtr (Spc; c.i. bunuri) A trece, printr-un act oficial, în posesia unei alte persoane sau instituții, fără să primească ceva în schimb. 5-6 vtr(a) (C.i. sângele) A accepta benevol extragerea unei cantități din organism, pentru folosirea la transfuzii. 7 vt (Îvr) A înzestra (cu bani, cu bunuri etc.). corectat(ă)

DONA, donez, vb. I. Tranz. A dărui (cuiva ceva),a face o donație (de obicei printr-un act public). La sfîrșit ne mai trage și chiulul și donează averea vreunui spital sau vreunei biserici! DUMITRIU, B. F. 42.

DONA vb. I. tr. A face o donație; a dărui. [< fr. donner, it., lat. donare].

DOÑA s.f. Titlu cu care spaniolii se adresează femeilor. [Pron. do-nia. / < sp. doña].

DONA vb. tr. a face o donație; a dărui. (< fr. donner, lat. donare)

DOñA DO-NIA/ s. f. titlu cu care spaniolii se adresează femeilor. (< sp. doña)

A DONA ~ez tranz. (bunuri materiale) A pune la dispoziție, printr-o donație; a aduce în dar; a dărui; a da. /<fr. donner, lat. donare

donà v. a face o donațiune.

DONĂ s. f. 1. distribuire a cărților de joc. 2. cărțile de joc distribuite jucătorilor. (< fr. donne)

* donéz v. tr. (lat. donare). Dăruĭesc, fac o donațiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. donez, 3 donează; conj. prez. 1 sg. să donez, 3 să doneze

dona (a ~) vb., ind. prez. 3 donează

dona vb., ind. prez. 1 sg. donez, 3 sg. și pl. donează

donă s. f.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DONA vb. a da, a dărui, (înv.) a dănui. (A ~ un bun azilului.)

DONA vb. a da, a dărui, (înv.) a dănui. (A ~ un bun statului.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dona (-nez, -at), vb. – A dărui, a face o donație. Lat. donare (sec. XIX). – Der. donator, s. m. (persoană căreia i se face o donație); donativ, s. n. (donație); donator, s. m. (persoană care donează); donați(un)e, s. f., din fr.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DONA, Iosif (1875-1956), medic și colecționar de artă român. Împreună cu soția sa, Elena, a adunat timp de 50 de ani lucrări de pictură românească, alcătuind o valoroasă colecție (c. 30 de lucrări ale lui N. Grigorescu), ce se află în prezent la Muzeul Colecțiilor de Artă din București.

Don, -a, -ă, -e, -ea, -eci, -escu v. Antonie III 4 a-c.

Intrare: Dona
nume propriu (I3)
  • Dona
Intrare: doña
  • pronunție: donia
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doña
  • doña
plural — —
genitiv-dativ singular
  • doñe
  • doñei
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: dona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dona
  • donare
  • donat
  • donatu‑
  • donând
  • donându‑
 singular plural
  • donează
  • donați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • donez
 (să)
  • donez
  • donam
  • donai
  • donasem
a II-a (tu)
  • donezi
 (să)
  • donezi
  • donai
  • donași
  • donaseși
a III-a (el, ea)
  • donează
 (să)
  • doneze
  • dona
  • donă
  • donase
plural I (noi)
  • donăm
 (să)
  • donăm
  • donam
  • donarăm
  • donaserăm
  • donasem
a II-a (voi)
  • donați
 (să)
  • donați
  • donați
  • donarăți
  • donaserăți
  • donaseți
a III-a (ei, ele)
  • donează
 (să)
  • doneze
  • donau
  • donară
  • donaseră
Intrare: donă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • donă
  • dona
plural
  • done
  • donele
genitiv-dativ singular
  • done
  • donei
plural
  • done
  • donelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: Donă
Donă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Donă
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dona, donezverb

  • 1. A face o donație, a dărui un bun. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: da dănui dărui
    • format_quote La sfîrșit ne mai trage și chiulul și donează averea vreunui spital sau vreunei biserici! DUMITRIU, B. F. 42. DLRLC
etimologie:

doñasubstantiv feminin

  • 1. Titlu cu care spaniolii se adresează femeilor. DN
etimologie:

donă, donesubstantiv feminin

  • 1. Distribuire a cărților de joc. MDN '00
  • 2. Cărțile de joc distribuite jucătorilor. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.