7 definiții pentru donț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

donț1 sm, a [At: TDRG / Pl: ~i / E: pn doniec] (Înv) 1-2 (Cazac) de la Don.

donț2 sn [At: KLEIN, D. 125 / V: (reg) doț, duțu, druțiu, dronț, dronțiu, truțiu / Pl: ~uri / E: nct] (Trs) Coltuc de pâine.[1] modificată

  1. Varianta duțu nu are propria intrare în original. Varianta doț trimite înapoi la donț1, nu la donț2. cata

donț n., pl. urĭ (cp. cu rus. donce, dim. d. dno, fund; sîrb. dance, fund de butoĭ. V. beznă). Trans. Coltuc de pîne.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

donț (-țuri), s. n. – (Trans.) Lovitură în cap. Mag. duc (Gáldi, Dict., 125). După Scriban, legat de rus. donce „fund”.

Intrare: donț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • do
  • donțul
  • donțu‑
plural
  • donțuri
  • donțurile
genitiv-dativ singular
  • do
  • donțului
plural
  • donțuri
  • donțurilor
vocativ singular
plural
dronț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dronțiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
doț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)