2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

domnire sf [At: ODOBESCU, S. III 41 / Pl: ~ri / E: domni] 1 Conducere a unui principat, a unei țări. 2 Posedare. 3 Stăpânire. 4 (Lpl; înv; în textele religioase) Cete de îngeri. 5 Domnie (7).

DOMNIRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a domni. 1. Stăpînire. Toată lumea era mulțumită de domnirea sa. ISPIRESCU, L. 42. Așadar cînd sosește primăvara, amice vînătorule, îndură-te și tu și lasă gingașei Vineri și dulcelor ei dezmierdări întreagă domnirea lumii. ODOBESCU, S. III 41. 2. Domnie (2). Domnii și boierii neamurilor ziseră între dînșii... să rîdicăm stăvili, să semănăm zavistia și ura și să insuflăm lăcomia cuprinselor și a prăzilor, și să împingem neamurile unele asupra altora, ca astfel să întindem domnirea și puterea noastră. RUSSO, O. 30.

DOMNI, domnesc, vb. IV. Intranz. 1. A conduce un principat, o țară, o împărăție în calitate de domn (3). ♦ Fig. A fi stăpânitor; a stăpâni. Între noi va domni pacea. 2. Fig. A o duce foarte bine, a nu avea nicio grijă. 3. Fig. (Despre o înălțime, o clădire etc.) A domina (2). – Din domn.

domni [At: BIBLIA (1688), 7/26 / Pzi: ~nesc / E: domn] 1-2 vit A conduce un principat, o țară, o împărăție. 3-4 vrt A (se) face domn. 5 vr A se purta ca un domn. 6 vi (Fig) A duce o viață fără obligații și lipsuri. 7 vr (Îvp) A îmbrăca haine de orașean. 8 vt (Construit cu pp „pre”, „spre”, „în”, „peste” sau, înv, cu dativul) A stăpâni. 9 vt A poseda. 10 vt(a) (Fig; d. clădiri, înălțimi; construit cu pp „pe”, „peste”) A domina. 11 vi (D. fenomene sau stări sufletești, fizice etc.) A dăinui.

DOMNI, domnesc, vb. IV. Intranz. 1. A conduce un principat, o țară, o împărăție în calitate de domn (3). ♦ Fig. A fi stăpânitor, a stăpâni. Între noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grijă. 3. Fig. (Despre o înălțime, o clădire etc.) A domina (2). – Din domn.

DOMNI, domnesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi domn (3), a stăpîni ca domn. Spirit rătăcit este el însuși, Carol I, care de douăzeci și doi de ani, de cînd domnește în Țara Romînească, nu a gîndit decît să se îmbogățească, și pentru aceasta a dat mînă slobodă clasei stăpînitoare ca să sărăcească poporul. LIT. ANTIMONARHICĂ 138. Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, Ce cu-a turmelor pășune a ei patrie ș-o schimbă, La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă. EMINESCU, O. I 142. [Domnul] zicînd că domnește din mila lui dumnezeu, se unea și el cu boierii de jefuia și tiraniza și robea pe bietul popor. BĂLCESCU, O. I 351. ♦ Fig. (Despre fenomene, aspecte sufletești sau fizice, adesea despre noțiuni abstracte) A fi stăpînitor, a stăpîni. O mare pace domnește în mijlocul acestei lumi. BOGZA, C. O. 243. Anarhia domnea în toate, și lesnirea de a da cu pistolul în oameni devenise la modă, astfel că, ucisul fiind totdeauna presupus că s-ar fi împușcat la vînătoare, ucigașul rămînea nepedepsit. GHICA, S. A. 67. Liniștea domnea pretutindeni. NEGRUZZI, S. I 57. 2. Fig. (Despre o înălțime, o clădire etc.) A avea o poziție dominantă, a domina (2). Castelul în ruine domnește peste vale. MACEDONSKI, O. I 23. Precum o sentinelă, pe dealul depărtat, Domnește mînăstirea. ALEXANDRESCU, P. 148.

A DOMNI ~esc intranz. 1) A fi domn al unei țări. 2) fig. A trăi ca un domn; a duce o viață din belșug; a huzuri; a se lăfăi. 3) fig. (despre liniște, pace, ordine) A avea loc în exclusivitate. 4) fig. (despre forme de relief, clădiri) A se înălța impunându-se prin proporții și măreție. ◊ Muntele ~ește deasupra întinderii. /v. a domni

domnì v. 1. a fi Domn, a guverna: a domnit 10 ani; 2. a stăpâni, a domina: palat ce domnește pe Argeș BOL. să domnească lumi rebele EM.

2) domnésc v. intr. și tr. Guvernez în calitate de domn (principe, rege, împărat): Ștefan cel Mare a domnit peste 47 de anĭ. (Nu e diferență esențială între domnesc și guvernez). Fig. Trăĭesc fericit: cît ma stat la țară am domnit. V. tr. Dómin, îs maĭ înalt: muntele domnește orașu. Adresez titlu de „domn” (ca boĭerilor): ĭa nu-l maĭ domnĭ și pe prostu ăsta! V. refl. Mă boĭeresc, mă fudulesc: s’a domnit Țiganu de cînd s’a îmbogățit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

domni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domnesc, 3 sg. domnește, imperf. 1 domneam; conj. prez. 1 sg. să domnesc, 3 să domnească

domni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domnesc, imperf. 3 sg. domnea; conj. prez. 3 domnească

domni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domnesc, imperf. 3 sg. domnea; conj. prez. 3 sg. și pl. domnească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂMARĂ DOMNEASCĂ s. v. tezaur, vistierie.

CIUPERCĂ DOMNEASCĂ s. v. pitarcă.

DOMNI vb. (IST.) a cârmui, a conduce, a dirigui, a guverna, a stăpâni, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povățui. (Ștefan cel Mare a ~ cu glorie în Moldova.)

LOCOTENENT DOMNESC s. v. regent.

LOCOTENENȚĂ DOMNEASCĂ s. v. căimăcămie.

DOMNI vb. a cîrmui, a conduce, a dirigui, a guverna, a stăpîni, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocîrmui, a povățui. (Ștefan cel Mare a ~ cu glorie în Moldova.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LE ROI RÈGNE ET NE GOUVERNE PAS (fr.) regele domnește, nu guvernează – Principiul monarhiei parlamentare enunțat în febr. 1830 de A. Thiers.

L’ordre règne à Varsovie (fr. „Ordinea domnește la Varșovia”) – Așa declara la 16 septembrie 1831, la tribuna camerei franceze, generalul Sébastiani, pe atunci ministru de externe al Franței, cînd a fost interpelat asupra situației din Polonia. Or, realitatea era că revoluția fusese înăbușită în sînge și, într-adevăr, domnea liniștea, dar o liniște de cimitir. Presa a demascat cruda ironie a acestor cinice cuvinte ministeriale și scandalul ce-l stîrniseră le-a conferit o tristă celebritate. Fraza a fost de atunci de multe ori amintită (și întotdeauna în ironie), cînd se întîmpla ca și alte demonstrații, tulburări, răscoale, indiferent unde, să fie reprimate prin foc și sabie. Dar, prin extensiune, se poate face aluzie la ea și în împrejurarea că o molimă, un cataclism instaurează o pace de țintirim. De exemplu: Heinrich Heine, scriind în 1832 (v. Heine: Proza, ESPLA, 1956, p. 361) despre holera care a bîntuit la Paris și a provocat mii de victime, conchide: „De atunci e liniște aici: « L’ordre règne à Paris » ar spune Horace Sébastiani”. Balzac scrie în romanul César Birotteau: „La Paris, falimentele de primul rang merg atît de repede, încît, la termenul cerut de lege, totul e încheiat, parafat, servit, aranjat! În o sută de zile, judele-comisar poate rosti fraza fioroasă a unui ministru: « Ordinea domnește la Varșovia! »” IST.

Le roi règne et ne gouverne pas (fr. „Regele domnește, dar nu guvernează”) – Istoricul francez Adolphe Thiers și-a început cariera politică prin a combate absolutismul regal. În ziarul său „Le National”, la 1 iulie 1830, a semnat maxima de mai sus, care s-a bucurat de o rapidă popularitate. Fiind însă vorba de un istoric, trebuie cu atît mai mult să restabilim adevărul istoriei. Cu 250 de ani înaintea lui Thiers, cancelarul și generalul Jan Zamoyski a exprimat o părere identică în Dieta Poloniei. Cu o singură deosebire: a folosit formularea latină Rex regnat, sed non gubernat, care are absolut același înțeles. IST.

Qui nescit dissimulare, nescit regnare (lat. „Cine nu știe să se prefacă nu știe să domnească”) – deviza regelui Ludovic XI al Franței (1423-1483). O confirmă scriitorul Casimir Delavigne, care, în tragedia „Ludovic XI” (1832), îl înfățișează pe rege: bănuitor, crud, mincinos și capabil de orice vicleșug, spre a-și păstra tronul. Expresia, desigur, nu-i valabilă numai pentru acest monarh, sau în general numai pentru regi, ci pentru orice stăpîn prefăcut. IST.

Intrare: domnire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • domnire
  • domnirea
plural
  • domniri
  • domnirile
genitiv-dativ singular
  • domniri
  • domnirii
plural
  • domniri
  • domnirilor
vocativ singular
plural
Intrare: domni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • domni
  • domnire
  • domnit
  • domnitu‑
  • domnind
  • domnindu‑
singular plural
  • domnește
  • domniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • domnesc
(să)
  • domnesc
  • domneam
  • domnii
  • domnisem
a II-a (tu)
  • domnești
(să)
  • domnești
  • domneai
  • domniși
  • domniseși
a III-a (el, ea)
  • domnește
(să)
  • domnească
  • domnea
  • domni
  • domnise
plural I (noi)
  • domnim
(să)
  • domnim
  • domneam
  • domnirăm
  • domniserăm
  • domnisem
a II-a (voi)
  • domniți
(să)
  • domniți
  • domneați
  • domnirăți
  • domniserăți
  • domniseți
a III-a (ei, ele)
  • domnesc
(să)
  • domnească
  • domneau
  • domni
  • domniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

domnire, domnirisubstantiv feminin

  • 1. învechit Acțiunea de a domni. DLRLC
    • 1.1. Stăpânire. DLRLC
      sinonime: stăpânire
      • format_quote Toată lumea era mulțumită de domnirea sa. ISPIRESCU, L. 42. DLRLC
      • format_quote Așadar cînd sosește primăvara, amice vînătorule, îndură-te și tu și lasă gingașei Vineri și dulcelor ei dezmierdări întreagă domnirea lumii. ODOBESCU, S. III 41. DLRLC
    • 1.2. Domnie. DLRLC
      sinonime: domnie
      • format_quote Domnii și boierii neamurilor ziseră între dînșii... să rîdicăm stăvili, să semănăm zavistia și ura și să insuflăm lăcomia cuprinselor și a prăzilor, și să împingem neamurile unele asupra altora, ca astfel să întindem domnirea și puterea noastră. RUSSO, O. 30. DLRLC

domni, domnescverb

  • 1. A conduce un principat, o țară, o împărăție în calitate de domn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Spirit rătăcit este el însuși, Carol I, care de douăzeci și doi de ani, de cînd domnește în Țara Romînească, nu a gîndit decît să se îmbogățească, și pentru aceasta a dat mînă slobodă clasei stăpînitoare ca să sărăcească poporul. LIT. ANTIMONARHICĂ 138. DLRLC
    • format_quote Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, Ce cu-a turmelor pășune a ei patrie ș-o schimbă, La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă. EMINESCU, O. I 142. DLRLC
    • format_quote [Domnul] zicînd că domnește din mila lui dumnezeu, se unea și el cu boierii de jefuia și tiraniza și robea pe bietul popor. BĂLCESCU, O. I 351. DLRLC
    • 1.1. figurat A fi stăpânitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: stăpâni
      • format_quote Între noi va domni pacea. DEX '09 DEX '98
      • format_quote O mare pace domnește în mijlocul acestei lumi. BOGZA, C. O. 243. DLRLC
      • format_quote Anarhia domnea în toate, și lesnirea de a da cu pistolul în oameni devenise la modă, astfel că, ucisul fiind totdeauna presupus că s-ar fi împușcat la vînătoare, ucigașul rămînea nepedepsit. GHICA, S. A. 67. DLRLC
      • format_quote Liniștea domnea pretutindeni. NEGRUZZI, S. I 57. DLRLC
  • 2. figurat A o duce foarte bine, a nu avea nicio grijă. DEX '09
  • 3. figurat (Despre o înălțime, o clădire etc.) A domina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: domina
    • format_quote Castelul în ruine domnește peste vale. MACEDONSKI, O. I 23. DLRLC
    • format_quote Precum o sentinelă, pe dealul depărtat, Domnește mînăstirea. ALEXANDRESCU, P. 148. DLRLC
etimologie:
  • domn DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.