2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

domnire sf [At: ODOBESCU, S. III 41 / Pl: ~ri / E: domni] 1 Conducere a unui principat, a unei țări. 2 Posedare. 3 Stăpânire. 4 (Lpl; înv; în textele religioase) Cete de îngeri. 5 Domnie (7).

DOMNÍRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a domni. 1. Stăpînire. Toată lumea era mulțumită de domnirea sa. ISPIRESCU, L. 42. Așadar cînd sosește primăvara, amice vînătorule, îndură-te și tu și lasă gingașei Vineri și dulcelor ei dezmierdări întreagă domnirea lumii. ODOBESCU, S. III 41. 2. Domnie (2). Domnii și boierii neamurilor ziseră între dînșii... să rîdicăm stăvili, să semănăm zavistia și ura și să insuflăm lăcomia cuprinselor și a prăzilor, și să împingem neamurile unele asupra altora, ca astfel să întindem domnirea și puterea noastră. RUSSO, O. 30.

DOMNÍ, domnesc, vb. IV. Intranz. 1. A conduce un principat, o țară, o împărăție în calitate de domn (3). ♦ Fig. A fi stăpânitor; a stăpâni. Între noi va domni pacea. 2. Fig. A o duce foarte bine, a nu avea nicio grijă. 3. Fig. (Despre o înălțime, o clădire etc.) A domina (2). – Din domn.

domni [At: BIBLIA (1688), 7/26 / Pzi: ~nesc / E: domn] 1-2 vit A conduce un principat, o țară, o împărăție. 3-4 vrt A (se) face domn. 5 vr A se purta ca un domn. 6 vi (Fig) A duce o viață fără obligații și lipsuri. 7 vr (Îvp) A îmbrăca haine de orașean. 8 vt (Construit cu pp „pre”, „spre”, „în”, „peste” sau, înv, cu dativul) A stăpâni. 9 vt A poseda. 10 vt(a) (Fig; d. clădiri, înălțimi; construit cu pp „pe”, „peste”) A domina. 11 vi (D. fenomene sau stări sufletești, fizice etc.) A dăinui.

DOMNÍ, domnesc, vb. IV. Intranz. 1. A conduce un principat, o țară, o împărăție în calitate de domn (3). ♦ Fig. A fi stăpânitor, a stăpâni. Între noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grijă. 3. Fig. (Despre o înălțime, o clădire etc.) A domina (2). – Din domn.

DOMNÍ, domnesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi domn (3), a stăpîni ca domn. Spirit rătăcit este el însuși, Carol I, care de douăzeci și doi de ani, de cînd domnește în Țara Romînească, nu a gîndit decît să se îmbogățească, și pentru aceasta a dat mînă slobodă clasei stăpînitoare ca să sărăcească poporul. LIT. ANTIMONARHICĂ 138. Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, Ce cu-a turmelor pășune a ei patrie ș-o schimbă, La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă. EMINESCU, O. I 142. [Domnul] zicînd că domnește din mila lui dumnezeu, se unea și el cu boierii de jefuia și tiraniza și robea pe bietul popor. BĂLCESCU, O. I 351. ♦ Fig. (Despre fenomene, aspecte sufletești sau fizice, adesea despre noțiuni abstracte) A fi stăpînitor, a stăpîni. O mare pace domnește în mijlocul acestei lumi. BOGZA, C. O. 243. Anarhia domnea în toate, și lesnirea de a da cu pistolul în oameni devenise la modă, astfel că, ucisul fiind totdeauna presupus că s-ar fi împușcat la vînătoare, ucigașul rămînea nepedepsit. GHICA, S. A. 67. Liniștea domnea pretutindeni. NEGRUZZI, S. I 57. 2. Fig. (Despre o înălțime, o clădire etc.) A avea o poziție dominantă, a domina (2). Castelul în ruine domnește peste vale. MACEDONSKI, O. I 23. Precum o sentinelă, pe dealul depărtat, Domnește mînăstirea. ALEXANDRESCU, P. 148.

A DOMNÍ ~ésc intranz. 1) A fi domn al unei țări. 2) fig. A trăi ca un domn; a duce o viață din belșug; a huzuri; a se lăfăi. 3) fig. (despre liniște, pace, ordine) A avea loc în exclusivitate. 4) fig. (despre forme de relief, clădiri) A se înălța impunându-se prin proporții și măreție. ◊ Muntele ~ește deasupra întinderii. /v. a domni

domnì v. 1. a fi Domn, a guverna: a domnit 10 ani; 2. a stăpâni, a domina: palat ce domnește pe Argeș BOL. să domnească lumi rebele EM.

2) domnésc v. intr. și tr. Guvernez în calitate de domn (principe, rege, împărat): Ștefan cel Mare a domnit peste 47 de anĭ. (Nu e diferență esențială între domnesc și guvernez). Fig. Trăĭesc fericit: cît ma stat la țară am domnit. V. tr. Dómin, îs maĭ înalt: muntele domnește orașu. Adresez titlu de „domn” (ca boĭerilor): ĭa nu-l maĭ domnĭ și pe prostu ăsta! V. refl. Mă boĭeresc, mă fudulesc: s’a domnit Țiganu de cînd s’a îmbogățit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

domní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domnésc, imperf. 3 sg. domneá; conj. prez. 3 domneáscă

domní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domnésc, imperf. 3 sg. domneá; conj. prez. 3 sg. și pl. domneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂMARĂ DOMNEÁSCĂ s. v. tezaur, vistierie.

CIUPERCĂ DOMNEÁSCĂ s. v. pitarcă.

DOMNÍ vb. (IST.) a cârmui, a conduce, a dirigui, a guverna, a stăpâni, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povățui. (Ștefan cel Mare a ~ cu glorie în Moldova.)

LOCOTENENT DOMNÉSC s. v. regent.

LOCOTENENȚĂ DOMNEÁSCĂ s. v. căimăcămie.

DOMNI vb. a cîrmui, a conduce, a dirigui, a guverna, a stăpîni, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocîrmui, a povățui. (Ștefan cel Mare a ~ cu glorie în Moldova.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LE ROI RÈGNE ET NE GOUVERNE PAS (fr.) regele domnește, nu guvernează – Principiul monarhiei parlamentare enunțat în febr. 1830 de A. Thiers.

Intrare: domnire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • domnire
  • domnirea
plural
  • domniri
  • domnirile
genitiv-dativ singular
  • domniri
  • domnirii
plural
  • domniri
  • domnirilor
vocativ singular
plural
Intrare: domni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • domni
  • domnire
  • domnit
  • domnitu‑
  • domnind
  • domnindu‑
singular plural
  • domnește
  • domniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • domnesc
(să)
  • domnesc
  • domneam
  • domnii
  • domnisem
a II-a (tu)
  • domnești
(să)
  • domnești
  • domneai
  • domniși
  • domniseși
a III-a (el, ea)
  • domnește
(să)
  • domnească
  • domnea
  • domni
  • domnise
plural I (noi)
  • domnim
(să)
  • domnim
  • domneam
  • domnirăm
  • domniserăm
  • domnisem
a II-a (voi)
  • domniți
(să)
  • domniți
  • domneați
  • domnirăți
  • domniserăți
  • domniseți
a III-a (ei, ele)
  • domnesc
(să)
  • domnească
  • domneau
  • domni
  • domniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

domnire

  • 1. învechit Acțiunea de a domni.
    surse: DLRLC
    • exemple
      • Toată lumea era mulțumită de domnirea sa. ISPIRESCU, L. 42.
        surse: DLRLC
      • Așadar cînd sosește primăvara, amice vînătorule, îndură-te și tu și lasă gingașei Vineri și dulcelor ei dezmierdări întreagă domnirea lumii. ODOBESCU, S. III 41.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Domnie.
      surse: DLRLC sinonime: domnie attach_file un exemplu
      exemple
      • Domnii și boierii neamurilor ziseră între dînșii... să rîdicăm stăvili, să semănăm zavistia și ura și să insuflăm lăcomia cuprinselor și a prăzilor, și să împingem neamurile unele asupra altora, ca astfel să întindem domnirea și puterea noastră. RUSSO, O. 30.
        surse: DLRLC

etimologie:

domni

  • 1. A conduce un principat, o țară, o împărăție în calitate de domn.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Spirit rătăcit este el însuși, Carol I, care de douăzeci și doi de ani, de cînd domnește în Țara Romînească, nu a gîndit decît să se îmbogățească, și pentru aceasta a dat mînă slobodă clasei stăpînitoare ca să sărăcească poporul. LIT. ANTIMONARHICĂ 138.
      surse: DLRLC
    • Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, Ce cu-a turmelor pășune a ei patrie ș-o schimbă, La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă. EMINESCU, O. I 142.
      surse: DLRLC
    • [Domnul] zicînd că domnește din mila lui dumnezeu, se unea și el cu boierii de jefuia și tiraniza și robea pe bietul popor. BĂLCESCU, O. I 351.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A fi stăpânitor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stăpâni attach_file 4 exemple
      exemple
      • Între noi va domni pacea.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • O mare pace domnește în mijlocul acestei lumi. BOGZA, C. O. 243.
        surse: DLRLC
      • Anarhia domnea în toate, și lesnirea de a da cu pistolul în oameni devenise la modă, astfel că, ucisul fiind totdeauna presupus că s-ar fi împușcat la vînătoare, ucigașul rămînea nepedepsit. GHICA, S. A. 67.
        surse: DLRLC
      • Liniștea domnea pretutindeni. NEGRUZZI, S. I 57.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat A o duce foarte bine, a nu avea nicio grijă.
    surse: DEX '09
  • 3. figurat (Despre o înălțime, o clădire etc.) A domina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: domina attach_file 2 exemple
    exemple
    • Castelul în ruine domnește peste vale. MACEDONSKI, O. I 23.
      surse: DLRLC
    • Precum o sentinelă, pe dealul depărtat, Domnește mînăstirea. ALEXANDRESCU, P. 148.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • domn
    surse: DEX '98 DEX '09