3 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOMINICAN1, -Ă, dominicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr dintr-un ordin catolic întemeiat în Franța la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care aparține dominicanilor1 (1), privitor la dominicani1. – Din fr. dominicain.

DOMINICAN2, -Ă, dominicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Dominicane sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține dominicanilor2 (1), privitor la dominicani2. – Din fr. dominicain.

DOMINICAN2, -Ă, dominicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Dominicane sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține dominicanilor2 (1), privitor la dominicani2. – Din fr. dominicain.

dominican1, ~ă [At: ARHIVA, R. II 120 / Pl: ~i, ~e / E: fr dominicain] 1 smf Călugăr sau călugăriță din ordinul catolic întemeiat de Sf. Dominic în Franța la începutul sec. XII. 2 Care aparține dominicanilor1 (1). 3 Referitor la dominicani1 (1).

dominican2, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr dominicain] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația Republicii Dominicane sau este originară de acolo. 3 smp Populația Republici Dominicane. 4-5 a Care aparține dominicanilor2 (1-2) sau Republicii Dominicane. 6-7 a Referitor la dominicani2 (1-2) sau la Republica Dominicană.

DOMINICAN1, -Ă, dominicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr sau călugăriță dintr-un ordin catolic întemeiat în Franța la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care aparține dominicanilor1 (1), privitor la dominicani1. – Din fr. dominicain.

DOMINICAN, -Ă s.m. și f. Călugăr dintr-un ordin monahal catolic înființat la sfîrșitul sec. XIII. // adj. Referitor la acest ordin. [< fr. dominicain, cf. Dominic de Guzman – predicator castilian].

DOMINICAN, -Ă I. s. m. f. călugăr(iță) dintr-un ordin monahal catolic înființat la sfârșitul sec. XIII. II. adj. referitor la acest ordin. (< fr. dominicain)

* dominicán, -ă s. Călugăr, călugăriță din ordinu fundat de Sfîntu Dominic (1206).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dominican adj. m., s. m., pl. dominicani; adj. f., s. f. dominica, pl. dominicane

dominican adj. m., s. m., pl. dominicani; adj. f., s. f. dominicană, pl. dominicane

dominican (călugăr, locuitor) s. m., adj. m., pl. dominicani; f. sg. dominicană, g.-d. art. dominicanei, pl. dominicane

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

dominican, -ă, dominicani, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr(iță) din ordinul catolic „Frații predicatori”, înființat în 1215 la Toulouse de Dominic Guzman, ai cărei membri, numiți și „câinii Domnului” (Domini canes), au jucat un rol important în timpul Inchiziției. 2. Adj. Care ține de ordinul dominicanilor, referitor la dominicani. – Din fr. dominicain.

DOMINICÁN, -Ă (< fr.) s. m. și f., adj. I. 1. S. m. și f. Călugăr sau călugăriță dintr-un ordin religios catolic (numit oficial Ordinul Fraților Predicatori) întemeiat de Sf. Dominic (1215), în Italia, și confirmat, în 1216, de papa Honorius III. Membrii ordinului, numiți și „frații negri” din cauza veșmintelor, s-au dedicat în special predicării și învățăturii (dând teologi eminenți ca: Toma d’Aquino, Albertus Magnus), precum și activității misionare. Desființat în 1792 în Franța (unde membrii săi erau numiți iacobini), ordinul a fost reînființat în 1839 de H. Lacordaire. 2. Locuitor al Republicii Dominicane. II. Adj. Care ține de ordinul dominicanilor, referitor la dominicani (I, 2) sau la Republica Dominicană.

Intrare: dominicană (călugăriță)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dominica
  • dominicana
plural
  • dominicane
  • dominicanele
genitiv-dativ singular
  • dominicane
  • dominicanei
plural
  • dominicane
  • dominicanelor
vocativ singular
  • dominica
  • dominicano
plural
  • dominicanelor
Intrare: dominicană (locuitoare)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dominica
  • dominicana
plural
  • dominicane
  • dominicanele
genitiv-dativ singular
  • dominicane
  • dominicanei
plural
  • dominicane
  • dominicanelor
vocativ singular
  • dominica
  • dominicano
plural
  • dominicanelor
Intrare: dominican (adj.)
dominican1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dominican
  • dominicanul
  • dominicanu‑
  • dominica
  • dominicana
plural
  • dominicani
  • dominicanii
  • dominicane
  • dominicanele
genitiv-dativ singular
  • dominican
  • dominicanului
  • dominicane
  • dominicanei
plural
  • dominicani
  • dominicanilor
  • dominicane
  • dominicanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dominican, dominicaadjectiv

etimologie:
  • limba franceză dominicain DEX '09 DEX '98 DN
  • cf. Dominic de Guzman – predicator castilian. DN

dominican, dominicanisubstantiv masculin
dominica, dominicanesubstantiv feminin

  • 1. Călugăr dintr-un ordin catolic întemeiat în Franța la începutul secolului XIII. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • limba franceză dominicain DEX '09 DEX '98 DN
  • cf. Dominic de Guzman – predicator castilian. DN

dominican, dominicanisubstantiv masculin
dominica, dominicanesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care face parte din populația Republicii Dominicane sau este originară de acolo. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.