2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

domesnicit, ~ă a vz dumesnicit

DUMESNICI, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) domestici. – Din dumesnic.

DUMESNICI, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) domestici. – Din dumesnic.

dumesnici [At: (a. 1746) DOC, ap. TDRG / V: ~stn~, ~mis, dom~ / Pzi: ~icesc / E: dumesnic] (Înv) 1-2 vtr A (se) domestici. 3-4 vtr A (se) civiliza. 5 vt A face locuibil un teren. 6 vt A desțeleni teren.

dumesnicit, ~ă a [At: PLR I (1829), 28 / V: (înv) ~stnicit, dom~ / Pl: ~iți, ~e / E: dumesnici] (Înv) 1 (Reg) Domesticit2. 2 (D. oameni) Civilizat. 3 (D. oameni) Supus. 4 (D. oameni) Îmblânzit2. 5 (D. pământ) Desțelenit2.

DUMESNICI, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A domestici. ◊ Refl. (Atestat în forma domesnici) [Graurii] se domesnicesc bine în colivie. ODOBESCU, S. III 31. Tigrul, sub pinsula lui, se îmblînzește, pantera se înmoaie, leul se domesnicește. id. ib. I 140. – Variantă: domesnici vb. IV.

DUMESNICIT, -Ă, dumesniciți, -te, adj. (Învechit, despre animale) Domesticit; (fig. despre oameni) potolit, îmblînzit. (Atestat în forma domesnicit) De nu s-ar teme duduca s-o mănînc. – Nu, moș Arbore, că te cred domesnicit. ALECSANDRI, T. 1379. – Variantă: domesnicit,-ă adj.

DOMESNICI vb. IV. v. dumesnici.

DUMESNICIT, -Ă, dumesniciți, -te adj. (Înv.) Domesticit. [Var.: domesnicit, -ă, adj.] – V. dumesnici.

dumesnicésc v. tr. (maĭ vechĭ și dumesticesc și dumestnicesc). Vechĭ. Domesticesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dumesnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumesnicesc, imperf. 3 sg. dumesnicea; conj. prez. 3 să dumesnicească

dumesnici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumesnicesc, imperf. 3 sg. dumesnicea; conj. prez. 3 sg. și pl. dumesnicească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUMESNICI vb. v. domestici, îmblânzi.

DUMESNICIT adj. v. domesticit, îmblânzit.

dumesnici vb. v. DOMESTICI. ÎMBLÎNZI.

dumesnicit adj. v. DOMESTICIT. ÎMBLÎNZIT.

Intrare: dumesnici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dumesnici
  • dumesnicire
  • dumesnicit
  • dumesnicitu‑
  • dumesnicind
  • dumesnicindu‑
singular plural
  • dumesnicește
  • dumesniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dumesnicesc
(să)
  • dumesnicesc
  • dumesniceam
  • dumesnicii
  • dumesnicisem
a II-a (tu)
  • dumesnicești
(să)
  • dumesnicești
  • dumesniceai
  • dumesniciși
  • dumesniciseși
a III-a (el, ea)
  • dumesnicește
(să)
  • dumesnicească
  • dumesnicea
  • dumesnici
  • dumesnicise
plural I (noi)
  • dumesnicim
(să)
  • dumesnicim
  • dumesniceam
  • dumesnicirăm
  • dumesniciserăm
  • dumesnicisem
a II-a (voi)
  • dumesniciți
(să)
  • dumesniciți
  • dumesniceați
  • dumesnicirăți
  • dumesniciserăți
  • dumesniciseți
a III-a (ei, ele)
  • dumesnicesc
(să)
  • dumesnicească
  • dumesniceau
  • dumesnici
  • dumesniciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • domesnici
  • domesnicire
  • domesnicit
  • domesnicitu‑
  • domesnicind
  • domesnicindu‑
singular plural
  • domesnicește
  • domesniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • domesnicesc
(să)
  • domesnicesc
  • domesniceam
  • domesnicii
  • domesnicisem
a II-a (tu)
  • domesnicești
(să)
  • domesnicești
  • domesniceai
  • domesniciși
  • domesniciseși
a III-a (el, ea)
  • domesnicește
(să)
  • domesnicească
  • domesnicea
  • domesnici
  • domesnicise
plural I (noi)
  • domesnicim
(să)
  • domesnicim
  • domesniceam
  • domesnicirăm
  • domesniciserăm
  • domesnicisem
a II-a (voi)
  • domesniciți
(să)
  • domesniciți
  • domesniceați
  • domesnicirăți
  • domesniciserăți
  • domesniciseți
a III-a (ei, ele)
  • domesnicesc
(să)
  • domesnicească
  • domesniceau
  • domesnici
  • domesniciseră
dumestnici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dumisnici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dumesnicit
dumesnicit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumesnicit
  • dumesnicitul
  • dumesnicitu‑
  • dumesnici
  • dumesnicita
plural
  • dumesniciți
  • dumesniciții
  • dumesnicite
  • dumesnicitele
genitiv-dativ singular
  • dumesnicit
  • dumesnicitului
  • dumesnicite
  • dumesnicitei
plural
  • dumesniciți
  • dumesniciților
  • dumesnicite
  • dumesnicitelor
vocativ singular
plural
domesnicit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • domesnicit
  • domesnicitul
  • domesnicitu‑
  • domesnici
  • domesnicita
plural
  • domesniciți
  • domesniciții
  • domesnicite
  • domesnicitele
genitiv-dativ singular
  • domesnicit
  • domesnicitului
  • domesnicite
  • domesnicitei
plural
  • domesniciți
  • domesniciților
  • domesnicite
  • domesnicitelor
vocativ singular
plural
dumestnicit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dumesnici, dumesnicescverb

  • 1. învechit A (se) domestici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Graurii] se domesnicesc bine în colivie. ODOBESCU, S. III 31. DLRLC
    • format_quote Tigrul, sub pinsula lui, se îmblînzește, pantera se înmoaie, leul se domesnicește. ODOBESCU, S. I 140. DLRLC
etimologie:
  • dumesnic DEX '98 DEX '09

dumesnicit, dumesniciadjectiv

etimologie:
  • vezi dumesnici DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.