2 intrări

18 definiții

domesnicire sf vz dumesnicire

dumesnicí [At: (a. 1746) DOC, ap. TDRG / V: ~stn~, ~mis, dom~ / Pzi: ~icésc / E: dumesnic] (Înv) 1-2 vtr A (se) domestici. 3-4 vtr A (se) civiliza. 5 vt A face locuibil un teren. 6 vt A desțeleni teren.

dumesnicíre sf [At: POLIZU / V: dom~ / Pl: ~íri / E: domesnici] (înv) 1 Domesticire. 2 Civilizare. 3 Desțelenire a unui teren. modificată

În original, pluralul cuv. identic cu sing., evident greșit - LauraGellner

DUMESNICÍ, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) domestici. – Din dumesnic.

DUMESNICÍ, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) domestici. – Din dumesnic.

DOMESNICÍ vb. IV v. dumesnici.

DUMESNICÍ, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A domestici. ◊ Refl. (Atestat în forma domesnici) [Graurii] se domesnicesc bine în colivie. ODOBESCU, S. III 31. Tigrul, sub pinsula lui, se îmblînzește, pantera se înmoaie, leul se domesnicește. id. ib. I 140. – Variantă: domesnicí vb. IV.

DOMESNICÍ vb. IV. v. dumesnici.

dumesnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumesnicésc, imperf. 3 sg. dumesniceá; conj. prez. 3 să dumesniceáscă

dumesnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumesnicésc, imperf. 3 sg. dumesniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dumesniceáscă

DUMESNICÍ vb. v. domestici, îmblânzi.

DUMESNICÍRE s. v. domesticire, îmblânzire.

dumesnicésc v. tr. (maĭ vechĭ și dumesticesc și dumestnicesc). Vechĭ. Domesticesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dumesnicí vb. v. DOMESTICI. ÎMBLÎNZI.

dumesnicíre s. v. DOMESTICIRE. ÎMBLÎNZIRE.

Intrare: dumesnici
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dumesnici dumesnicire dumesnicit dumesnicind singular plural
dumesnicește dumesniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dumesnicesc (să) dumesnicesc dumesniceam dumesnicii dumesnicisem
a II-a (tu) dumesnicești (să) dumesnicești dumesniceai dumesniciși dumesniciseși
a III-a (el, ea) dumesnicește (să) dumesnicească dumesnicea dumesnici dumesnicise
plural I (noi) dumesnicim (să) dumesnicim dumesniceam dumesnicirăm dumesniciserăm, dumesnicisem*
a II-a (voi) dumesniciți (să) dumesniciți dumesniceați dumesnicirăți dumesniciserăți, dumesniciseți*
a III-a (ei, ele) dumesnicesc (să) dumesnicească dumesniceau dumesnici dumesniciseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) domesnici domesnicire domesnicit domesnicind singular plural
domesnicește domesniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) domesnicesc (să) domesnicesc domesniceam domesnicii domesnicisem
a II-a (tu) domesnicești (să) domesnicești domesniceai domesniciși domesniciseși
a III-a (el, ea) domesnicește (să) domesnicească domesnicea domesnici domesnicise
plural I (noi) domesnicim (să) domesnicim domesniceam domesnicirăm domesniciserăm, domesnicisem*
a II-a (voi) domesniciți (să) domesniciți domesniceați domesnicirăți domesniciserăți, domesniciseți*
a III-a (ei, ele) domesnicesc (să) domesnicească domesniceau domesnici domesniciseră
dumestnici
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
dumisnici
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: dumesnicire
dumesnicire
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dumesnicire dumesnicirea
plural dumesniciri dumesnicirile
genitiv-dativ singular dumesniciri dumesnicirii
plural dumesniciri dumesnicirilor
vocativ singular
plural
domesnicire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular domesnicire domesnicirea
plural domesniciri domesnicirile
genitiv-dativ singular domesniciri domesnicirii
plural domesniciri domesnicirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)