2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
domăi [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~moi, (înv) dum~, ~ăni / Pzi: ~esc, domăi / E: ns cf srb dumati] (Îvp) 1-2 vi, vrr A șușoti (pe întuneric), punând la cale ceva. 3 vrr A se sfătui. 4 vi A spune ceva în taină. 5 vt A convinge pe cineva.
domăni v vz domăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
domoi2 v vz domăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dómăĭ și -ésc V. dumăĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dúmăĭ, dómăĭ și dómoĭ saŭ -ésc (vest) v. tr. și refl. (rus. dúmatĭ, a crede, a socoti, dúma, glnd. sfat, d. got. dôms, judecată; sîrb. dúmati). Vest. Mă sfătuĭesc, conversez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
domăi (-ăi, -it), vb. – 1. A discuta a sfătui, a dezbate. – 2. A pălăvrăgi. – Var. domoi, dumăi. Sl. (sb., rus.) dumati (Tiktin; Candrea); cf., sb., rus. duma „senat, dumă” › rom. dumă. Este evidentă încrucișarea cu mormăi, sau cel puțin o interpretare expresivă. De aceeași origine, duma, s. f. (în expresia a da duma „a mitui”), din țig. duma „cuvînt” (cf. Graur, BL, IV, 198; Juilland 164); semantismul presupune fazele „am vorbit cu el” › „l-am plătit”. Altă explicație mai puțin plauzibilă la Juilland.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||