2 intrări
14 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DOLIE, dolii, s. f. 1. Șanț sau unghi format la intersecția a două versante de acoperiș. 2. (Reg.) Loc în care un râu curge încet, lin. – Din sl. dolĕ.
DOLIE, dolii, s. f. 1. Șanț sau unghi format la intersecția a două versante de acoperiș. 2. (Reg.) Loc în care un râu curge încet, lin. – Din sl. dolĕ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
doiu s vz dolie1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dolie1[1] sf [At: (a. 1829) IORGA, S.D. XIV, XXXV / V: doiu s / Pl: ~ii / E: vsl долѥ] (Mai ales Mol) 1 Parte a albiei unui râu, cu înclinație mică și curgere lină, unde apa este adâncă. 2 Loc adăpostit de vânt. 3 Bulboană. 4 (Reg) Loc unde apa iese de pe jilipul morii, dând impresia că fierbe. 5 (La casele țărănești) Loc de pe acoperiș unde se unesc două planuri. 6 Șanț de scurgere a apei în apropierea streașinilor la clădirile care au acoperișul puțin înclinat. 7 Tabla care căptușește dolia (6). 8 (Reg) Partea cea mai înaltă a acoperișului unei case.
- Accentuare improbabilă — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dolie2 sf [At: H XII, 40 / Pl: ~ii / E: nct] (Mol) Bacșiș dat lăutarilor la nuntă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOLIE, dolii, s. f. 1. (Mold.) Loc în care o apă curgătoare curge încet, leneș. Anul trecut, subt lunca de la malul celălalt era o dolie, care acuma a rămas pe uscat. SADOVEANU, Î. A. 10. ◊ (Adjectival). Caută de mai îngăduie pluta mai ales pe unde-i apa dolie. ȘEZ. V 70. 2. Șanț sau jgheab format la intersecția a două versante de acoperiș. La coamă se pune un rînd de olane... iar la dolie se pune pe dedesubt o tablă de fier. La TDRG. La cele două puncturi unde se unesc doliile, [casa] avea cîte o bășică de pămînt smălțuită, cu vîrful în formă de pasăre. FILIMON, C. 263.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOLIE ~i f. 1) Linie de intersecție a două versante de acoperiș. 2) reg. Loc unde o apă (râu, fluviu) curge mai încet. [Art. dolia; G.-D. doliei; Sil. -li-e] /<sl. dole
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dolie f. întretăierea a două planuri de învelitoare a unei case. [Cf. slav. DOLIE, în jos].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) dólie f. (vsl. dolĕ, rut. doli, jos, în jos, d. dolina, vale. V. dolină). Est. Văĭoagă între doŭă dealurĭ. Adîncătură între doŭă planurĭ ale unuĭ acoperiș. Partea lină a unuĭ rîŭ de munte.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) dólie f. (rus. rut. dólĕa, porțiune, parte). Nord. Refenea, cotizațiune (de la flăcăĭ p. lăŭtarĭ la horă).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
doliésc v. tr. (d. dolie 1). Împing pluta la vale (la adînc).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dolie (reg.) (desp. -li-e) s. f., art. dolia (desp. -li-a), g.-d. art. doliei; pl. dolii, art. doliile (desp. -li-i-) corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dolie (-li-e) s. f., art. dolia (-li-a), g.-d. art. doliei; pl. dolii, art. doliile (-li-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dolie s. f. (sil. -li-e), art. dolia (sil. -li-a), g.-d. art. doliei; pl. dolii, art. doliile (sil. -li-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dolie (dolii), s. f. – 1. Șanț, unghi format la intersecția a două versante de acoperiș. – 2. (Mold.) Loc în care un rîu curge încet. Sl. dolĕ „în jos” (Tiktin; Candrea; Iordan, BF, VII, 241), cf. rut. doli. – Der. doli (var. dolii), vb. (a conduce pluta spre un loc liniștit); dolină, s. f. (depresiune în formă de pîlnie), cuvînt științific, din sb., slov. dolina prin intermediul germ. Doline; dornă, s. f. (ochi de apă liniștită), probabil alterare de la *dolnă, conservat în Olt. și Trans. și în toponimul Dorna. Probabil aceleiași rădăcini sl. îi aparține dulaș, s. n. (cărare pentru oi).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: do-li-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dolie, doliisubstantiv feminin
- 1. Șanț sau unghi format la intersecția a două versante de acoperiș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- La coamă se pune un rînd de olane... iar la dolie se pune pe dedesubt o tablă de fier. La TDRG. DLRLC
- La cele două puncturi unde se unesc doliile, [casa] avea cîte o bășică de pămînt smălțuită, cu vîrful în formă de pasăre. FILIMON, C. 263. DLRLC
-
- 2. Loc în care un râu curge încet, lin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Anul trecut, subt lunca de la malul celălalt era o dolie, care acuma a rămas pe uscat. SADOVEANU, Î. A. 10. DLRLC
- Caută de mai îngăduie pluta mai ales pe unde-i apa dolie. ȘEZ. V 70. DLRLC
-
etimologie:
- dolĕ DEX '98 DEX '09