2 intrări

18 definiții

dojăní v vz dojeni

dojení [At: PSALT. 248 / V: (înv) ~jâní, doge~, doșe~, (reg) ~jăní, drojení, ~jeaná / Pzi: ~nésc / E: vsl дожень] 1 vt (Înv) A sfătui (într-o situație dificilă). 2 vr (Îvr) A se corecta (1-2). 3 vt (Îrg) A preveni. 4 vt A mustra. 5-7 vtrp, vrr A(-și) face imputări. 8 vi (Îvr) A amenința. 9 vt (Îvr) A pedepsi. 10 (Reg) A descânta (1). 11 vi (Reg) A discuta. 12 vt (Înv; fam) A spăla pe cap. 13 vt (Înv; fam) A săpuni.[1] modificată

  1. În original, var. dojeana fără acc. — LauraGellner

DOJENÍ, dojenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (recipr.) A(-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa. – Din sl. dognati, doženon.

DOJENÍ, dojenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (recipr.) A(-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa. – Din sl. dognati, doženon.

DOJENÍ, dojenesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva observații, a mustra, a certa. Iți vine a rîde... îl dojeni unul cu fața prelungă. CAMILAR, N. I 237. Bătrînul ofta și plîngea și nu-l dojenea. PAS, Z. I 200. De ce ne-ai lăsat să dormim atît de mult, îi ziseră frații, dojenindu-l. ISPIRESCU, L. 316. ◊ Refl. Moș Șărban sări deodată din car, dojenindu-se că a dormit prea mult. BUJOR, S. 137. Căuta să-și potolească răscoala gîndurilor, dojenindu-se singură de nebunia ei. VLAHUȚĂ, O. A. 120.

dojení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dojenésc, imperf. 3 sg. dojeneá; conj. prez. 3 să dojeneáscă

dojení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dojenésc, imperf. 3 sg. dojeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. dojeneáscă

dojení (-nésc, -ít), vb. – A mustra, a certa. Sl. dognati, doženǫ „a lua”, de la gnati, goniti „a urmări” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 99), cf. goni, și ceh. doženiti „a urmări”. – Der. dojană, s. f. (ceartă, mustrare), deverbal; dojenitor, adj. (care dojenește).

A DOJENÍ ~ésc tranz. A trata cu dojeni; a mustra. /<sl. dognati, doženon

A SE DOJENÍ mă ~ésc intranz. A se trata cu dojeni (unul cu altul). /<sl. dognati, doženon

dojenì v. a mustra pe cineva. [Slav. DOJENÕ, a prigoni].

dojenésc v. tr. (vsl. do-gnatí, do-ženon, a ajunge, a prinde, d. gnati-ženon, goniti, a goni; ceh. doženiti, dohnati, dohoniti, dohanĕti, a urmări. V. gonesc). Mustru.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DOJENI vb. a admonesta, a certa, a dăscăli, a moraliza, a mustra, (pop. și fam.) a beșteli, a muștrului, a ocărî, a probozi, (pop.) a sfădi, a sudui, (înv. și reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cîrti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. și Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puțui, (Mold.) a șmotri, (Olt. și Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihănl, a probăzui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.)

Intrare: dojeanat
dojeanat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dojeanat dojeanatul dojeana dojeanata
plural dojeanați dojeanații dojeanate dojeanatele
genitiv-dativ singular dojeanat dojeanatului dojeanate dojeanatei
plural dojeanați dojeanaților dojeanate dojeanatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dojeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dojeni dojenire dojenit dojenind singular plural
dojenește dojeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dojenesc (să) dojenesc dojeneam dojenii dojenisem
a II-a (tu) dojenești (să) dojenești dojeneai dojeniși dojeniseși
a III-a (el, ea) dojenește (să) dojenească dojenea dojeni dojenise
plural I (noi) dojenim (să) dojenim dojeneam dojenirăm dojeniserăm, dojenisem*
a II-a (voi) dojeniți (să) dojeniți dojeneați dojenirăți dojeniserăți, dojeniseți*
a III-a (ei, ele) dojenesc (să) dojenească dojeneau dojeni dojeniseră
doșeni
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
drojeni
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dojăni dojănire dojănit dojănind singular plural
dojănește dojăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dojănesc (să) dojănesc dojăneam dojănii dojănisem
a II-a (tu) dojănești (să) dojănești dojăneai dojăniși dojăniseși
a III-a (el, ea) dojănește (să) dojănească dojănea dojăni dojănise
plural I (noi) dojănim (să) dojănim dojăneam dojănirăm dojăniserăm, dojănisem*
a II-a (voi) dojăniți (să) dojăniți dojăneați dojănirăți dojăniserăți, dojăniseți*
a III-a (ei, ele) dojănesc (să) dojănească dojăneau dojăni dojăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dojâni dojânire dojânit dojânind singular plural
dojânește dojâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dojânesc (să) dojânesc dojâneam dojânii dojânisem
a II-a (tu) dojânești (să) dojânești dojâneai dojâniși dojâniseși
a III-a (el, ea) dojânește (să) dojânească dojânea dojâni dojânise
plural I (noi) dojânim (să) dojânim dojâneam dojânirăm dojâniserăm, dojânisem*
a II-a (voi) dojâniți (să) dojâniți dojâneați dojânirăți dojâniserăți, dojâniseți*
a III-a (ei, ele) dojânesc (să) dojânească dojâneau dojâni dojâniseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dojeana dojeanare dojeanat dojeanând singular plural
dojeanea dojeanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dojeanez (să) dojeanez dojeanam dojeanai dojeanasem
a II-a (tu) dojeanezi (să) dojeanezi dojeanai dojeanași dojeanaseși
a III-a (el, ea) dojeanea (să) dojeaneze dojeana dojeană dojeanase
plural I (noi) dojeanăm (să) dojeanăm dojeanam dojeanarăm dojeanaserăm, dojeanasem*
a II-a (voi) dojeanați (să) dojeanați dojeanați dojeanarăți dojeanaserăți, dojeanaseți*
a III-a (ei, ele) dojeanea (să) dojeaneze dojeanau dojeana dojeanaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

dojeni dojănit dojânire dojânit dojeanare dojeanat doșeni drojeni dojăni dojâni dojeana

  • 1. A(-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: certa mustra 5 exemple
    exemple
    • Îți vine a rîde... îl dojeni unul cu fața prelungă. CAMILAR, N. I 237.
      surse: DLRLC
    • Bătrînul ofta și plîngea și nu-l dojenea. PAS, Z. I 200.
      surse: DLRLC
    • De ce ne-ai lăsat să dormim atît de mult, îi ziseră frații, dojenindu-l. ISPIRESCU, L. 316.
      surse: DLRLC
    • Moș Șărban sări deodată din car, dojenindu-se că a dormit prea mult. BUJOR, S. 137.
      surse: DLRLC
    • Căuta să-și potolească răscoala gîndurilor, dojenindu-se singură de nebunia ei. VLAHUȚĂ, O. A. 120.
      surse: DLRLC

etimologie: