2 intrări

  • dojenire doșenire dojănire
  • dojeni doșeni drojeni dojăni dojâni dojeana

28 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dojăníre sf vz dojenire

dojení [At: PSALT. 248 / V: (înv) ~jâní, doge~, doșe~, (reg) ~jăní, drojení, ~jeaná / Pzi: ~nésc / E: vsl дожень] 1 vt (Înv) A sfătui (într-o situație dificilă). 2 vr (Îvr) A se corecta (1-2). 3 vt (Îrg) A preveni. 4 vt A mustra. 5-7 vtrp, vrr A(-și) face imputări. 8 vi (Îvr) A amenința. 9 vt (Îvr) A pedepsi. 10 (Reg) A descânta (1). 11 vi (Reg) A discuta. 12 vt (Înv; fam) A spăla pe cap. 13 vt (Înv; fam) A săpuni.[1] modificată

  1. În original, var. dojeana fără acc. — LauraGellner

dojenire sf [At: BIBLIA (1688), 3651/11 / V: (înv) ~jăn~, doșe~ / Pl: ~ri / E: dojeni] 1 (Înv) Sfătuire. 2 Prevenire. 3 Mustrare.

DOJENÍ, dojenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (recipr.) A(-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa. – Din sl. dognati, doženon.

DOJENÍRE, dojeniri, s. f. Acțiunea de a (se) dojeni și rezultatul ei; mustrare. – V. dojeni.

DOJENÍ, dojenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (recipr.) A(-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa. – Din sl. dognati, doženon.

DOJENÍRE, dojeniri, s. f. Acțiunea de a (se) dojeni și rezultatul ei; mustrare. – V. dojeni.

DOJENÍ, dojenesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva observații, a mustra, a certa. Iți vine a rîde... îl dojeni unul cu fața prelungă. CAMILAR, N. I 237. Bătrînul ofta și plîngea și nu-l dojenea. PAS, Z. I 200. De ce ne-ai lăsat să dormim atît de mult, îi ziseră frații, dojenindu-l. ISPIRESCU, L. 316. ◊ Refl. Moș Șărban sări deodată din car, dojenindu-se că a dormit prea mult. BUJOR, S. 137. Căuta să-și potolească răscoala gîndurilor, dojenindu-se singură de nebunia ei. VLAHUȚĂ, O. A. 120.

DOJENÍRE, dojeniri, s. f. Acțiunea de a (se) dojeni; mustrare. Dar însă îți dau de știre nu cumva să-l necăjești: Să-l bați, să-i dai dojenire, or la el să te răstești. PANN, P. V. II 7.

dojení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dojenésc, imperf. 3 sg. dojeneá; conj. prez. 3 să dojeneáscă

dojeníre s. f., g.-d. art. dojenírii; pl. dojeníri

dojení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dojenésc, imperf. 3 sg. dojeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. dojeneáscă

dojeníre s. f., g.-d. art. dojenírii; pl. dojeníri

arată toate definițiile

Intrare: dojenire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dojenire dojenirea
plural dojeniri dojenirile
genitiv-dativ singular dojeniri dojenirii
plural dojeniri dojenirilor
vocativ singular
plural
doșenire
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
dojănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dojănire dojănirea
plural dojăniri dojănirile
genitiv-dativ singular dojăniri dojănirii
plural dojăniri dojănirilor
vocativ singular
plural
Intrare: dojeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dojeni dojenire dojenit dojenind singular plural
dojenește dojeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dojenesc (să) dojenesc dojeneam dojenii dojenisem
a II-a (tu) dojenești (să) dojenești dojeneai dojeniși dojeniseși
a III-a (el, ea) dojenește (să) dojenească dojenea dojeni dojenise
plural I (noi) dojenim (să) dojenim dojeneam dojenirăm dojeniserăm, dojenisem*
a II-a (voi) dojeniți (să) dojeniți dojeneați dojenirăți dojeniserăți, dojeniseți*
a III-a (ei, ele) dojenesc (să) dojenească dojeneau dojeni dojeniseră
doșeni
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
drojeni
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dojăni dojănire dojănit dojănind singular plural
dojănește dojăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dojănesc (să) dojănesc dojăneam dojănii dojănisem
a II-a (tu) dojănești (să) dojănești dojăneai dojăniși dojăniseși
a III-a (el, ea) dojănește (să) dojănească dojănea dojăni dojănise
plural I (noi) dojănim (să) dojănim dojăneam dojănirăm dojăniserăm, dojănisem*
a II-a (voi) dojăniți (să) dojăniți dojăneați dojănirăți dojăniserăți, dojăniseți*
a III-a (ei, ele) dojănesc (să) dojănească dojăneau dojăni dojăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dojâni dojânire dojânit dojânind singular plural
dojânește dojâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dojânesc (să) dojânesc dojâneam dojânii dojânisem
a II-a (tu) dojânești (să) dojânești dojâneai dojâniși dojâniseși
a III-a (el, ea) dojânește (să) dojânească dojânea dojâni dojânise
plural I (noi) dojânim (să) dojânim dojâneam dojânirăm dojâniserăm, dojânisem*
a II-a (voi) dojâniți (să) dojâniți dojâneați dojânirăți dojâniserăți, dojâniseți*
a III-a (ei, ele) dojânesc (să) dojânească dojâneau dojâni dojâniseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dojeana dojeanare dojeanat dojeanând singular plural
dojeanea dojeanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dojeanez (să) dojeanez dojeanam dojeanai dojeanasem
a II-a (tu) dojeanezi (să) dojeanezi dojeanai dojeanași dojeanaseși
a III-a (el, ea) dojeanea (să) dojeaneze dojeana dojeană dojeanase
plural I (noi) dojeanăm (să) dojeanăm dojeanam dojeanarăm dojeanaserăm, dojeanasem*
a II-a (voi) dojeanați (să) dojeanați dojeanați dojeanarăți dojeanaserăți, dojeanaseți*
a III-a (ei, ele) dojeanea (să) dojeaneze dojeanau dojeana dojeanaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

dojeni dojănit dojânire dojânit dojeanare dojeanat doșeni drojeni dojăni dojâni dojeana

  • 1. A(-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: certa mustra 5 exemple
    exemple
    • Îți vine a rîde... îl dojeni unul cu fața prelungă. CAMILAR, N. I 237.
      surse: DLRLC
    • Bătrînul ofta și plîngea și nu-l dojenea. PAS, Z. I 200.
      surse: DLRLC
    • De ce ne-ai lăsat să dormim atît de mult, îi ziseră frații, dojenindu-l. ISPIRESCU, L. 316.
      surse: DLRLC
    • Moș Șărban sări deodată din car, dojenindu-se că a dormit prea mult. BUJOR, S. 137.
      surse: DLRLC
    • Căuta să-și potolească răscoala gîndurilor, dojenindu-se singură de nebunia ei. VLAHUȚĂ, O. A. 120.
      surse: DLRLC

etimologie:

dojenire doșenire dojănire

  • 1. Acțiunea de a (se) dojeni și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ceartă certare mustrare un exemplu
    exemple
    • Dar însă îți dau de știre nu cumva să-l necăjești: Să-l bați, să-i dai dojenire, or la el să te răstești. PANN, P. V. II 7.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi dojeni
    surse: DEX '09 DEX '98