13 definiții pentru dogoritor dogorâtor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOGORITÓR, -OÁRE, dogoritori, -oare, adj. Care dogorește; fierbinte, arzător. [Var.: dogorâtór, -oáre adj.] – Dogori + suf. -tor.

DOGORITÓR, -OÁRE, dogoritori, -oare, adj. Care dogorește; fierbinte, arzător. [Var.: dogorâtór, -oáre adj.] – Dogori + suf. -tor.

dogoritor, ~oare a [At: GRECEANU, Î. 148/27 / V: ~râtór / Pl: ~i, ~oare / E: dogori + -tor] Care dogorește.

DOGORITÓR, -OÁRE, dogoritori, -oare, adj. Care răspîndește căldură mare, care arde, care dogorește; fierbinte, arzător. În zăpușala după-amiezii, în văzduhul dogoritor se roteau puncte de foc. SADOVEANU, O. III 197. De călduri dogoritoare, Foc aprins îi arde chipul; Un cuptor e roșiul soare Și cărbune sub picioare E nisipul. COȘBUC, P. I 222. În arșița cea dogoritoare a zilei văzu, aproape de pădure, un țințari zvîrcolindu-să în nisipul cel fierbinte. EMINESCU, N. 19. – Variantă: dogorîtór, -oáre (AGÎRBICEANU, S. P. 28) adj.

DOGORITÓR, -OÁRE, dogoritori, -oare adj. Care dogorește. [Var.: dogorîtor, -oare adj.] – Din dogori + suf. -(i)tor.

DOGORITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dogorește; care radiază căldură excesivă; arzător; torid. /a dogori + suf. ~tor

dogoritor a. care dogorește: arșița cea dogoritoare a zilei EM.

DOGORÂTÓR, -OÁRE adj. v. dogoritor.

DOGORÂTÓR, -OÁRE adj. v. dogoritor.

DOGORÎTÓR, -OÁRE adj. v. dogoritor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dogoritór adj. m., pl. dogoritóri; f. sg. și pl. dogoritoáre

dogoritór adj. m., pl. dogoritóri; f. sg. și pl. dogoritoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOGORITOR adj. arzător, canicular, fierbinte, torid, tropical, zăpușitor, (reg.) zădufos, zăpușit, (prin Ban. și Olt.) pripitor. (O zi ~; soare ~; căldură ~.)

Intrare: dogoritor
dogoritor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogoritor
  • dogoritorul
  • dogoritoru‑
  • dogoritoare
  • dogoritoarea
plural
  • dogoritori
  • dogoritorii
  • dogoritoare
  • dogoritoarele
genitiv-dativ singular
  • dogoritor
  • dogoritorului
  • dogoritoare
  • dogoritoarei
plural
  • dogoritori
  • dogoritorilor
  • dogoritoare
  • dogoritoarelor
vocativ singular
plural
dogorâtor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogorâtor
  • dogorâtorul
  • dogorâtoru‑
  • dogorâtoare
  • dogorâtoarea
plural
  • dogorâtori
  • dogorâtorii
  • dogorâtoare
  • dogorâtoarele
genitiv-dativ singular
  • dogorâtor
  • dogorâtorului
  • dogorâtoare
  • dogorâtoarei
plural
  • dogorâtori
  • dogorâtorilor
  • dogorâtoare
  • dogorâtoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dogoritor dogorâtor

  • 1. Care dogorește.
    exemple
    • În zăpușala după-amiezii, în văzduhul dogoritor se roteau puncte de foc. SADOVEANU, O. III 197.
      surse: DLRLC
    • De călduri dogoritoare, Foc aprins îi arde chipul; Un cuptor e roșiul soare Și cărbune sub picioare E nisipul. COȘBUC, P. I 222.
      surse: DLRLC
    • În arșița cea dogoritoare a zilei văzu, aproape de pădure, un țințari zvîrcolindu-să în nisipul cel fierbinte. EMINESCU, N. 19.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dogori + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09