12 definiții pentru dogmatism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dogmatísm sn [At: NEGULICI, E. II, 16/19 / Pl: ~e / E: fr dogmatisme] Mod de gândire rigid care operează cu teze acceptate necritic, socotite imuabile.

DOGMATÍSM s. n. 1. Atitudine bazată pe o dogmă, respingând îndoiala și critica. 2. Comportament al unei persoane dogmatice. – Din fr. dogmatisme. Cf. rus. dogmatizm.

DOGMATÍSM, s. n. Mod de gândire care operează cu teze acceptate necritic, considerate valabile în orice condiții și veșnic. – Din fr. dogmatisme. Cf. rus. dogmatism.

DOGMATÍSM s. n. Atitudine caracteristică celor care acceptă orbește o teză sau o teorie ca pe o dogmă, fără verificare critică. Lupta împotriva dogmatismului și bucherilor are o mare însemnătate pentru dezvoltarea științelor. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 3/1.

DOGMATÍSM s.n. Mod de gândire rigid care operează cu teze socotite imuabile. [< fr. dogmatisme].

DOGMATÍSM s. n. mod de gândire rigid, necritic, cu idei, teze considerate ca având o valoare de necontestat în orice condiții. (< fr. dogmatisme, rus. dogmatizm)

DOGMATÍSM n. Mod de gândire care operează cu dogme, cu teze socotite valabile în orice condiții. /<fr. dogmatisme

* dogmatízm n., pl. e (vgr. dogmatismós). Filosofie care admite dogmele (siguranța). Dispozițiune de a crede, de a afirma. Fig. Afirmațiune pe un ton sentențios.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: dogmatism
dogmatism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogmatism
  • dogmatismul
  • dogmatismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dogmatism
  • dogmatismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)